Constantin Brancusi

Constantin Brâncuși, 19 feb. 1876 – 16 mar. 1957, născut la Hobița, în comuna Peștișani, în județul Gorj, sculptor român remarcabil, unul dintre cei mai influenți ai începutului de secol XX, personalitate recunoscută și apreciată pe plan mondial. A trăit 81 de ani.

Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Constantin Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului XX. Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât și importanța acordată luminii și spațiului sunt trăsăturile caracteristice ale creației lui Brâncuși. Opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen.

Deși el însuși nu se autointitula un exponent al artei abstracte, se consideră că a împins abstractizarea sculpturală la o etapă încă neatinsă până atunci în tradiția modernistă și, de asemenea, că a deschis calea sculpturii suprarealiste, precum și a mișcării minimaliste din anii 1960.

Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876, în „Principatul României”, încă vasal Imperiului Otoman, cu doi ani înainte ca independența României să fie recunoscută, în satul Hobița, la aproximativ douăzeci de kilometri vest de Târgu Jiu, fiind al doilea din cei patru copii ai lui Radu Niculae Brâncuși (1833-1885) și ai Mariei Brâncuși (n. Deaconescu, 1851-1919), țărani înstăriți care administrau pământurile mănăstirii Tismana.

Clasată ca monument istoric, o foarte umilă locuință de lemn din satul natal, Hobița, este astăzi un mic muzeu, fondat în 1971, numit Casa Memorială Constantin Brâncuși. Amenajarea interiorului tradițional și foarte modest arată vizitatorului toată austeritatea condițiilor de viață rurale din regiunea natală a viitorului artist, o regiune cunoscută totuși pentru tradiția sa bogată în meșteșuguri populare, în special sculptura în lemn, ale cărei modele geometrice ancestrale sunt adesea vizibile în creațiile pe care Brâncuși le va realiza în Franța. Acolo sunt prezentate și documente și fotografii despre viața lui Brâncuși. Totuși, deși foarte asemănător cu cel autentic, nu este adevăratul loc de naștere al lui Brâncuși, care, deși există încă în apropierea muzeului, se află într-o stare foarte precară pentru a putea fi vizitat.

A studiat artele la Școala de arte și meserii din Craiova, din 1894 până în 1898, apoi la Universitatea Națională de Artă din București, din 1898 până în 1901. A obținut prima sa comandă din partea administrației municipale, un bust, de factură clasică, reprezentându-l pe doctorul general Carol Davila, care a fost instalat la spitalul militar din București și este singurul monument public al sculptorului la București.

Dorind să-și completeze pregătirea la Paris, a plecat pe jos în 1903, după ce a trecut mai întâi să-și vadă mama la Hobița, s-a oprit o vreme la Viena unde a lucrat într-un atelier ca decorator de mobilă și a vizitat muzeele orașului, familiarizându-se cu sculptura egipteană antică care îi va influența viitoarele lucrări, apoi la Munchen.

După ce a trecut prin Bavaria și Elveția, a fost prins de o ploaie torenţială lângă localitatea franceză Lunéville, s-a îmbolnăvit de pneumonie și a trebuit să fie internat în spital. După ce s-a recuperat, și-a încheiat călătoria cu trenul spre capitala Franței. Acolo, s-a înscris la Școala Națională de Arte Frumoase în 1905, data primei sale versiuni ale sculpturii Sărutul, opera sa majoră. A fost naturalizat cetățean francez pe 15 iunie 1952.

Creștin ortodox fervent, a frecventat biserica românească din Paris, participând ca slujitor la liturghie. În 1907, a părăsit garsoniera lui Auguste Rodin la doar o lună după ce a intrat în ea, explicând: „Nimic nu crește la umbra marilor copaci”.

Brâncuși s-a stins din viață pe 16 martie 1957 la domiciliul său, 11, Impasse Ronsin, în arondismentul 15 al Parisului, fiind înhumat în cimitirul Montparnasse (diviziunea a 18-a).

Sculpturi reprezentative:

– ciclurile Păsării Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany, Sărutul;

– ansamblul monumental de la Târgu-Jiu: Coloana (recunoștinței) fără sfârșit, Masa tăcerii și Poarta sărutului.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.