Munca ii e prielnica omului. Il scoate din propria-i viata, ii intoarce privirile de la sine, il impiedica sa-l cerceteze pe acel altul care-i el si care-i face ingrozitoare singuratatea. E un leac al eticii si al esteticii. Munca mai are nepretuitul dar de a ne mangaia desertaciunea, de a amagi neputinta si de a ne insufla speranta intr-o intamplare fericita. Ne inchipuim ca prin ea ne inraurim soarta. Pentru ca nu pricepem legaturile firesti, care ne inlantuie propria sfortare de mecanica universala, ni se pare ca sfortarea aceasta e indreptata spre al nostru folos, impotriva restului. Munca ne da iluzia vointei, a fortei si a independentei. Ne indumnezeieste in ochii proprii. Face din noi, sub propria-ne privire, eroi, genii, demoni, demiurgi, zei, Dumnezeu.
Sa nu faci niciodata nimic împotriva conştiinţei tale, chiar dacă Statul ti-o cere.
© CCC
Omul cuminte pune hotar chiar si in lucrurile cinstite.
Faptele vorbesc mai tare decat vorbele, dar nici pe departe atat de des.
Poate fi cineva fericit cand ia aminte la cate-s de facut pe lume, la cate insusi cata sa implineasca intr-o viata asa de scurta si de nesigura si vede ca-l apuca noaptea cu lucrul de-abia inceput?
Omule, nu uita ca in viata omul nu trebuie sa ceara fericirea decat de la munca lui, iar nu de la intamplare.
Actiunile noastre pot fi inspirate de diavol si credinta noastra sa fie in Dumnezeu.
N-ai nevoie intotdeauna de speranta ca sa pornesti la actiune si nici de izbanda ca s-o duci la capat.
Pentru odihna ta sa lasi in fiecare zi, pana la moarte, tot ziua de maine.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.