O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina…
O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina, cand ni-e data intelepciunea. Noi, da, numai noi te facem, prin dorinte nesabuite, Zeita-atotstapanitoare si te asezam in ceruri.
Oamenii si-au alcatuit un ideal al hazardului pentru a-si scuza propria lor imprudenta. Rareori lupta hazardul impotriva intelepciunii, iar oamenii cu minte patrunzatoare stiu sa indrepte pe drumul bun imprejurarile vietii.
Orice fapta care poate fi luata ca o pilda rea nu place chiar aceluia care a facut-o. Cea dintai pedeapsa este ca omul, fiindu-si singur judecator, nu se iarta pe sine, chiar daca el a castigat de pe urma judecatorului necinstit care a dat sentinta.
Mare e intelepciunea, nu zic ba, a-nvataturii scrise-n sfintele hrisoave. Insa eu socot ca este deopotriva de fericit cel ce invatand sa-ndure neajunsurile vietii are ca dascal iscusit viata insasi.
Numai flacara virtutii este unica noblete…
Ale sufletului daruri nazuinta mea le cata...
daca vorba ca si fapta-ti om de bine te arata,
daca pretuiesti dreptatea, nobil pentru mine esti.