Citate de Juvenal

Viata linistita si senina are un singur drum, si acela numai prin virtute trece.

Fara masura, cea mai mare dreptate devine o nedreptate; stoarsa prea mult, portocala nu mai da decat amaraciune.

Numai o intrebuintare rara duce la placere.

Ia aminte sa pastrezi o minte egala in vremuri de cumpana si tot astfel in cele bune, o minte potolind bucuria indolenta.

In totul, frumoasa este masura. Nu vreau nici excesul, nici lipsa.

Numai fapta vietii tale strange faima-n viitor.

Nobilitas sola est atque unica virtus. Virtutea este singura si unica noblete. (Juvenalis, Satirae)

O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina, cand ni-e data intelepciunea. Noi, da, numai noi te facem, prin dorinte nesabuite, Zeita-atotstapanitoare si te asezam in ceruri.

Măsura este supremul bun. (Agamemnon, 458)

Fericita intelepciune ne-a dezbracat incet, incet, de foarte multe vicii si greseli: si ea cea dintai ne invata pe toti ceea ce este bine.

Suferinta incercata de un barbat dintr-o bucata nu ar trebui sa fie mai sfredelitoare decat o ingaduie masura, nici mai mare decat rana.

Este insusirea omului educat si intelept de a nu se schimba sub devenirea lucrurilor ce par prospere si de a-si pastra cu demnitate tinuta unui suflet stapanit in nenorocire.

Mare e intelepciunea, nu zic ba, a-nvataturii scrise-n sfintele hrisoave. Insa eu socot ca este deopotriva de fericit cel ce invatand sa-ndure neajunsurile vietii are ca dascal iscusit viata insasi.

Sa facem o mai dreapta imparteala intre a ne increde prea usor si a nu ne increde deloc in unele lucruri.

Nimeni nu crede indeajuns ca greseste atat cat i se ingaduie. Atat de mult isi iarta fiecare siesi.

Aș vrea, atunci când ne întâlnim, între noi să domine mai mult calm. Îmi place să îmi petrec timpul cu tine, fără să fii impetuoasă. Acţiunile furtunoase de care ne bucurăm în tinereţe, devin obositoare la maturitate. Îmbătrânesc.

Cand natura ne-a dat lacrimi, semn a fost si marturie ca ne-a semanat in inimi bunatate, duiosie, chintesenta de simtire dintre toate cate-avem.

Cine fuge de extreme si se multumeste cu pretioasa stare de mijloc scapa, prin prudenta sa, de a trai sub acoperis de mizerie, dar scapa totodata, prin moderatia sa, de invidia ce se naste contra celor din palate. Mai tare zguduie furtuna bradul cel inalt, mai curand si mai rau cade la pamant turnul cel ridicat si varful muntilor este mai des lovit de trasnet.

E o masura si un tel in toate si exista anumite limite.

Fiecare dintre noi trebuie sa respecte anumite limite; de indata ce le-ai depasit cat de putin, nu mai poti sti unde ai sa te opresti.