Structura nobilă a corpului uman
are în sine o asemenea simetrie,
care e regula infailibilă și măsura
a ceea ce acoperă cerul cu mantaua lui vastă.
© CCC
Când iubeşti, eşti tânăr totdeauna,
treci cu fruntea sus, încrezător,
iei în braţe şi opreşti furtuna,
duci pe umeri visul tuturor.
Când iubeşti, eşti bun, eşti-nalt, eşti tare.
Aperi cu putere orice legi:
nu faci răni, te-apleci la fiecare.
Rupi din tine suflet şi le legi.
Când iubeşti, ţii căile măsurii.
Peste toate treci fără dureri.
Nu ascunzi, nu jefuieşti ca furii,
dai orice, fără nimic să ceri.
Când iubeşti, oricărui i te dărui,
dai în lături toate şi le poţi…
doar cu vorba şi cu gândul nărui
și te-arunci în luptă pentru toţi.
Admiratia vadeste masura cunostintelor si adesea oglindeste mai putin desavarsirea lucrurilor admirate, decat imperfectiunea mintii noastre.
As vrea sa-ti fi dat ceva, asa cum tu mi-ai dat mie. Ceva ce nu are nume, desigur, ceva asemanator unei confesiuni, dar mai tare si mai adanca in sine; certitudinea ca suntem in stare sa iubim si sa fim iubiti, asa dintr-o data, ca exista intre tine si alte fiinte omenesti o masura comuna, un punct de intalnire, un punct slab unde te poti atinge – foarte slab si totusi datator de mari forte.
Adevarata masura dupa care se judeca orice putere: cat de bine a facut pe lume, nu cat zgomot a facut.
In vartejul pasiunii trebuie pastrata masura care sa-i mai domoleasca putin salbaticia.
Trebuie sa-ti cunosti masura si sa tii seama de ea, atat in lucrurile cele mari, cat si in cele mici.