Citate latine - Virtute

Unica noblete nu-i sub cer decat virtutea.

Mare e intelepciunea, nu zic ba, a-nvataturii scrise-n sfintele hrisoave. Insa eu socot ca este deopotriva de fericit cel ce invatand sa-ndure neajunsurile vietii are ca dascal iscusit viata insasi.

Sola virtus neque datur dono neque accipitur. Virtutea nici nu poate fi data ca dar si nici nu poate fi primita in dar. (Sallustius, De Bello Jugurthino)

Trebuie sa-ti transformi in virtuti defectele de care nu poti scapa.

Cauta la altii virtutile, iar la tine viciile.

Virtute, non astutia. Prin virtute si nu prin viclenie.

Razbunarea este intotdeauna placerea unui suflet mic, slab si fara vlaga.

Dar viciul nu are catusi de putin drept mama invatatura, Iar virtutea nu este fiica ignorantei. (Tragicele) © CCC

Virtutea este ispita insuficienta.

Viata linistita si senina are un singur drum, si acela numai prin virtute trece.

Virtutea, dupa acceptia in general admisa, consta in a ne indeplini indatoririle, adica a urma regula de actiune pe care ne-o comanda ratiunea sau la care ea ne povatuieste. Datoria, la randul sau, consta in a face binele; este regula de actiune pe care ne-o impune practica binelui. Astfel, virtutea presupune datoria si datoria presupune binele.

Toti oamenii au aceleasi slabiciuni, dar n-au aceleasi virtuti: in aceasta consta de altfel toata deosebirea intre oamenii mari si mici. Oamenii trebuie judecati numai dupa virtutile si nu dupa slabiciunile lor, de aceea dupa virtuti ne pretuiesc numai prietenii, iar dupa slabiciuni, numai dusmanii.

Fericita intelepciune ne-a dezbracat incet, incet, de foarte multe vicii si greseli: si ea cea dintai ne invata pe toti ceea ce este bine.

Paulum sepultae distat inertiae Celata virtus. Virtutea nemanifestata nu-i departe de lipsa de pricepere. (Horatius, Odae)

Suferinta incercata de un barbat dintr-o bucata nu ar trebui sa fie mai sfredelitoare decat o ingaduie masura, nici mai mare decat rana.

Omul cuminte pune hotar chiar si in lucrurile cinstite.

Rasplata tuturor virtutilor sta in ele insele; nu le practicam ca sa fim rasplatiti; rasplata unei fapte bune este a fi facut-o.

Numai flacara virtutii este unica noblete… Ale sufletului daruri nazuinta mea le cata... daca vorba ca si fapta-ti om de bine te arata, daca pretuiesti dreptatea, nobil pentru mine esti.

Gratior et pulchro veniens in corpore virtus. Este si mai placuta virtutea care provine de la un om frumos. (Vergilius, Aeneis)

Fraude perit virtus. Din pricina vicleniei, dispare virtutea. (Ovidius, Fasti)