Citate latine - Virtute

O mare blandete sufleteasca, iata darul pe care natura marturiseste ca l-a facut omenirii, dandu-i lacrimile.

Calea grabnica spre inaltarea in virtute a incepatorilor este tacerea buzelor, inchiderea ochilor si surzenia urechilor.

Nimeni nu crede indeajuns ca greseste atat cat i se ingaduie. Atat de mult isi iarta fiecare siesi.

Cauta la altii virtutile, iar la tine viciile.

Exista virtuti atat de stralucite incat atrag dupa sine intunericul. Oamenii invidiosi se grabesc sa le puna in umbra.

Virtutea isi ajunge siesi pentru a da fericire.

Fii virtuos şi vei fi excentric. (Un vis curios, Fotografii mentale) © CCC

La baza virtutii sta greseala.

Unica noblete nu-i sub cer decat virtutea.

Valoare are numai o virtute pe care ai castigat-o in lupta cu tine insuti, biruindu-te pe tine insuti. Sa fi cazut si sa te inalti.

E cu putinta oare sa concepem virtutea fara vicii, iubirea fara uratenie... Suprimati un viciu si virtutea corespunzatoare va disparea cu dansul.

Virtutea, dupa acceptia in general admisa, consta in a ne indeplini indatoririle, adica a urma regula de actiune pe care ne-o comanda ratiunea sau la care ea ne povatuieste. Datoria, la randul sau, consta in a face binele; este regula de actiune pe care ne-o impune practica binelui. Astfel, virtutea presupune datoria si datoria presupune binele.

Trebuie sa-ti cunosti masura si sa tii seama de ea, atat in lucrurile cele mari, cat si in cele mici.

Fericita intelepciune ne-a dezbracat incet, incet, de foarte multe vicii si greseli: si ea cea dintai ne invata pe toti ceea ce este bine.

Faptul ca nu gaseste indurare in propriii sai ochi este cea dintai pedeapsa pentru vinovat.

Fraude perit virtus. Din pricina vicleniei, dispare virtutea. (Ovidius, Fasti)

Tanta vis probitatis est, ut eam in hoste etiam diligamus. Influenta virtutii este asa de mare, incat o admiram chiar si la dusmanii nostri.

Virtute mea me involvo. Ma infasor in virtutea mea.

Oderunt peccare boni virtutis amore. Oamenii buni se feresc sa greseasca de dragul virtutii.

Cand natura ne-a dat lacrimi, semn a fost si marturie ca ne-a semanat in inimi bunatate, duiosie, chintesenta de simtire dintre toate cate-avem.