Numai flacara virtutii este unica noblete…
Ale sufletului daruri nazuinta mea le cata…
daca vorba ca si fapta-ti om de bine te arata,
daca pretuiesti dreptatea, nobil pentru mine esti.
O mare blandete sufleteasca, iata darul pe care natura marturiseste ca l-a facut omenirii, dandu-i lacrimile.
Cand natura ne-a dat lacrimi, semn a fost si marturie
ca ne-a semanat in inimi bunatate, duiosie,
chintesenta de simtire dintre toate cate-avem.
Nimeni nu crede indeajuns ca greseste atat cat i se ingaduie. Atat de mult isi iarta fiecare siesi.
O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina, cand ni-e data intelepciunea. Noi, da, numai noi te facem, prin dorinte nesabuite, Zeita-atotstapanitoare si te asezam in ceruri.
Trebuie sa-ti cunosti masura si sa tii seama de ea, atat in lucrurile cele mari, cat si in cele mici.