Românul eminescian poate fi numit şi „Sitzfleisch”, adică păstrează ceva din temeinicia şederii, e contemplativ, spiritual, mai mult sau mai puţin visător, în timp ce românul caragialian e mai puţin încărcat cu o latură spirituală. Caragialienii sunt situaţi pe o scenă unde, în loc să reţină că trebuie să fii înţelept ca şarpele şi blând ca porumbelul, de cele mai multe ori, se declară „blânzi” ca şerpii şi „înţelepţi” ca porumbeii...
E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea. Iata principiul impertinentei.
Din intelepciune provin trei lucruri: gandire justa, vorbire fara greseala si actiune dreapta.
Nici durerea, nici rana unui barbat nu trebuie sa para ca sunt prea mari.
Singurul mod de a intelepti un animal arogant din fire este de a-i arata din ce noroi e plamadit.
Nu există muritor care să fie înțelept în orice moment.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.