Citate despre Intelepciune

Urăsc înțelepții pentru că sunt comozi, fricoși și rezervați. Iubesc mult mai mult pe oamenii dominați de mari pasiuni care îi devoră până la moarte, decât egalitatea de dispoziție a înțelepților, ce îi face insensibili atât la plăcere, cât și la durere. Înțeleptul nu cunoaște tragicul pasiunii, nu cunoaște frica de moarte, precum nu cunoaște avântul și riscul, eroismul barbar, grotesc sau sublim. Sufletul lui nu vibreazã, este rece și înghețat. De aceea vorbește în maxime și dă sfaturi. Alura lui de transcendență și superioritate îl face incapabil de tragedii, de dramatism infinit sau de exaltare eroică. Înțeleptul nu trăiește nimic și nu simte nimic, nu dorește și nu așteaptã nimic (...). Existența de înțelept este sterilă și goală, fiindcă este complet lipsită de elemente contradictorii, de antinomii și deznădejdi, fiindcă nu cunoaște tragismul marilor pasiuni. Sunt infinit mai fecunde acele existențe care, trăgând toate consecințele, nu încetează de a se contrazice, nu încetează a fi devorate de contradicții organice și insurmontabile. Resemnarea înțeleptului răsare dintr-un gol interior, iar nu dintr-un foc lăuntric. Prefer să mor de un foc interior decât de vidul și resemnarea înțeleptului. (Pe culmile disperării)

Cel ce dorește să exceleze în înțelepciune nu trebuie să se lase condus de femei. Proverb arab © CCC

Firea oamenilor este astfel incat, daca binele le vine din partea aceluia de la care se asteptau sa primeasca numai rau, devotamentul lor fata de binefacatori este mai mare decat altfel.

Nu exista decat o singura intelepciune, si aceasta are anumite limite; exista insa o mie de prostii fara mar­gini.

O singură conversaţie, de la un capat la altul al mesei, cu o persoană înţeleaptă valorează cât cărțile studiate într-o lună. A single conversation across the table with a wise person is worth a month's study of books. Proverb chinez © CCC

Cei care stiu sa vada, vad pretutindeni semnele unei atotputernice Intelepciuni.

Exista trei feluri de gandiri: cei care inteleg singuri, cei care apreciaza ceea ce inteleg altii si cei care nu inteleg nici singuri, nici cu ajutorul celorlalti; prima este cea mai folositoare, a doua este buna, a treia, inutila.

Un om inteligent are o minte activă. Un om înțelept are și o inimă în lucrare. În fine, un sfânt are și un trup pe potrivă.

Legea a fost făcută de oameni pentru binele oamenilor, însă înţelepciunea este lucrarea zeilor, şi nici un om nu trebuie să trăiască în lumina înţelepciunii, căci ea, şi ploaia, şi grindina, şi tunetul urmează o cale care este nimicitoare pentru făpturile muritoare. (Rosa alchemica)

Faptele tuturor oamenilor, pentru care nu exista alt criteriu de judecata, trebuie privite numai din punct de vedere al rezultatelor.

Oricat am fi de invatati prin stiinta altora, intelepti nu putem fi decat pe seama intelepciunii noastre.

Căutarea înțelepciunii nu este o aventură colectivă, ci un proces singular și solitar. Mă feresc mereu de formulele atotcuprinzătoare care îneacă individualitățile și declară, ca în reclame, „tuturor ne place asta”, „toți facem asta”. Fiecare ființă este unică, aceasta este minunea, cel puțin dacă ești conștient de asta. © CCC

Înțelepciunea nu este potrivită în orice împrejurare. Uneori trebuie să fii puțin nebun cu oamenii nebuni. (Arbitrajul) © CCC

Tinerețea e timpul de a învăța înțelepciunea, bătrânețea e timpul de a o aplica. (Reveriile unui călător singuratic)

Inteleptul stie ca evenimentele sunt prilejuite uneori de intamplare, iar alteori de noi insine... El mai stie ca ceea ce vine de la noi este liber de tirania judecatii exterioare, putand fi insotit de elogii sau de blam… Numai intr-o mica masura se conduce inteleptul dupa datele intamplarii. Faptele mari si esentiale sunt produse si dirijate acum, si in viitor, in tot timpul vietii, de catre ratiune.

Nu exista decat o maniera de a ajunge la intelepciune; o singura credinta, o singura intelegere conduce acolo: certitudinea ca Dumnezeu este in noi. Scolile, bisericile si intreaga cultura, inclusiv stiintele, nu fac decat sa denatureze acest adevar, in mod constant tradat si invatat stramb.

Un om înțelept își hrănește sufletul. (Proverb egiptean din Învățăturile lui Ptahhotep, marele vizir din perioada Dinastiei a V-a, după copie manuscrisă – Prisse Papyrus / Papirusul Prisse (Luvru))

Ințelepciunea nu este o meditație asupra mortii, ci asupra vietii. (Etica) "Inţelepciunea omului modern nu este o meditaţie asupra morţii, ci asupra vieţii" Baruch Spinoza Pentru că filosofia sa este o etică a adevăratei libertati și a împlinirii Dorinței ca bucurie autonomă și beatitudine (stare de fericire deplina), Spinoza a fost determinat să ia poziție împotriva moralei morții. Omul înțelept nu se gândește la moarte. In măsura în care are idei adecvate, nu se poate gândi decat la ceea ce este pozitiv în el și nu la neputințele sau eșecurile sale. Fiecare om caută ca ființa lui sa dainuie, iar moartea este contrară naturii sale. Omul liber nu se gândește decat sa trăiasca și să trăiască bine. Pentru că el trăiește sub unicul comandament al rațiunii, nu este condus de frica de moarte, ci isi urmeaza Binele, adica actioneaza, traieste, si isi conserve ființa conform fundamentului ce consta in a cauta ceea ce este cu adevărat util pentru sine. De aceea, el nu se gandeste la nimic mai puțin decât la moarte, iar înțelepciunea lui este o meditație asupra vieții pentru a obtine linistea sufleteasca. Etica (1677) lui Spinoza rămâne un tratat asupra fericirii omeneşti, respectiv, o analiză a sufletului omenesc, a afectelor şi a pasiunilor sale, a tuturor componentelor existenţei individuale, pe de o parte, iar pe de altă parte, o recomandare educaţională concretă de a  accepta că baza gândirii umane este însăşi prezenţa lui Dumnezeu, adică a înţelepciunii maxime. Spinoza rămâne în istoria eticii prin două contribuţii majore. Prima, stipularea primatului eticii faţă de morală, prin restrângerea  problemei răului numai la lumea omului, natura fiind  nevinovată. Prin trecerea de la judecata morală, care ne lasă pradă imaginaţiei lui “trebuie “, la înţelegerea legii şi a necesităţii care acţionează în lume; numai aşa pasiunile se vor converti în acţiuni, necesitatea se va transforma în libertate, tristeţea va deveni bucurie, iar neputinţa se va metamorfoza în forţă. A doua contribuţie, împletirea înţelepciunii cu bucuria, prin corelarea iubirii de sine cu stabilirea a cât mai multe prietenii. Pentru aceasta, cunoaşterea pe bază de opinie, care trebuie continuată în cunoaşterea rece a cauzelor (ştiinţa), iar de aici trebuie să ne ridicăm la cunoaşterea care fructifică şi iubirea a tot ce există, deoarece fiecare lucru individual se leagă de toate celelalte. In felul acesta, se micşorează şi distanţa dintre ideal şi real.

Fiecare vede ceea ce pari, dar putini isi dau seama ce esti in realitate.

Intelepciunea ne ajuta sa rezistam, pasiunile ne ajuta sa traim.