Suferinţa, încercările, dramele apropie de cer, înlesnind transcendenţa. Iarna e timpul celor mai lungi călătorii interioare. După cincizeci de ani, inima devine cord. Orice viaţă e, în esenţă, reaşezare perpetuă, veşnică proiecţie spre ceva neatins, un vis, o năzuinţă, un miraj.
Omul, cand sufera, e mai egoist si nu simte suferinta aproapelui.
Suferim prea mult pentru putinul care ne lipseste si ne bucuram prea putin de multul pe care il avem!
Suferintele morale, pe langa care palesc durerile fizice, starnesc mai putina mila, fiindca nu se vad.
Pentru inimile care au suferit multa vreme, bucuria e asemanatoare cu roua pentru pamanturile parjolite de soare; inima si pamantul sorb ploaia aceasta binefacatoare care cade peste ele, iar dinafara nu se vede nimic.
Orice suferinta care nu este in acelasi timp si cunoastere este inutila.
Numai fapta vietii tale strange faima-n viitor.
Trebuie sa invingem teama de ce va veni si amintirea vechii suferinte, aceasta fiindca nu ma mai intereseaza, aceea fiindca nu ma intereseaza inca.
Pentru a ne sustrage de la relele imaginare, sau in tot cazul indoielnice, ne supunem adesea la suferinte reale.
Mare e intelepciunea, nu zic ba, a-nvataturii scrise-n sfintele hrisoave. Insa eu socot ca este deopotriva de fericit cel ce invatand sa-ndure neajunsurile vietii are ca dascal iscusit viata insasi.
Cine a gresit la nesfarsit sufera tot la nesfarsit.
© CCC
E absurd să vrei să suferi? Cine nu vede că suferinţele sunt cantităţi negative care diminuează suma a ceea ce noi numim fericire?
(Noi)
© CCC