Citate de Juvenal

Cand natura ne-a dat lacrimi, semn a fost si marturie ca ne-a semanat in inimi bunatate, duiosie, chintesenta de simtire dintre toate cate-avem.

Faptul ca nu gaseste indurare in propriii sai ochi este cea dintai pedeapsa pentru vinovat.

Adevarul e ca toata lumea te va rani. Trebuie doar sa-i gasesti pe cei pentru care merita sa suferi. © CCC

Ce rost are sa iesi in intampinarea suferintei? Vei simti-o destul de repede, cand va da peste tine. In vremea asta pune-ti inainte binele. Ce castigi cu asta? Timp.

Suferintele morale, pe langa care palesc durerile fizice, starnesc mai putina mila, fiindca nu se vad.

Suferintele noastre isi pun pecetea pe bucuriile noastre, dar nu si invers. De aici subtonul de melancolie al intregii noastre vieti.

Numai flacara virtutii este unica noblete… Ale sufletului daruri nazuinta mea le cata... daca vorba ca si fapta-ti om de bine te arata, daca pretuiesti dreptatea, nobil pentru mine esti.

Nimeni nu crede indeajuns ca greseste atat cat i se ingaduie. Atat de mult isi iarta fiecare siesi.

Suferinta nu este grandioasa decat cand este evocata dupa ani si ani de amintire si a fost curatata de tot ce era meschin.

Orice fapta care poate fi luata ca o pilda rea nu place chiar aceluia care a facut-o. Cea dintai pedeapsa este ca omul, fiindu-si singur judecator, nu se iarta pe sine, chiar daca el a castigat de pe urma judecatorului necinstit care a dat sentinta.

O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina, cand ni-e data intelepciunea. Noi, da, numai noi te facem, prin dorinte nesabuite, Zeita-atotstapanitoare si te asezam in ceruri.

Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.

Nu te chinui inainte de vreme, deoarece suferintele de care te temi, ca si cum te-ar ameninta dintr-o clipa in alta, poate ca n-au sa vina niciodata…Unele ne chinuiesc mai mult decat trebuie, altele ne chinuiesc, desi n-ar trebui deloc.

Nenorocirea de a nu putea plange este una dintre cele mai crude.

Unica noblete nu-i sub cer decat virtutea.

Cuţite înfig în noi doar cei pe care îi iubim.

Suferinta este, desigur, cea mai puternica legatura intre oameni.

Fericita intelepciune ne-a dezbracat incet, incet, de foarte multe vicii si greseli: si ea cea dintai ne invata pe toti ceea ce este bine.

Numai fapta vietii tale strange faima-n viitor.

O durere mare este intocmai ca o raza dumnezeiasca ce transfigureaza pe cel ce sufera.