Citate de Honoré de Balzac

Ne vine atat de greu sa ne despartim de iluzii...care se nasc odata cu viata.

Calomnia nu atinge niciodata mediocritatile care mor de ciuda ca traiesc ignorate.

Nu te chinui inainte de vreme, deoarece suferintele de care te temi, ca si cum te-ar ameninta dintr-o clipa in alta, poate ca n-au sa vina niciodata…Unele ne chinuiesc mai mult decat trebuie, altele ne chinuiesc, desi n-ar trebui deloc.

A simți, a iubi, a suferi, a se devota, acesta va fi întotdeauna subiectul vieții femeilor. (Comedia umană)

Prea multa suferinta, ca si prea multa bucurie, intrece masura si dureaza putin. Inima omului nu poate sa ramana multa vreme la o extrema.

Putem ierta, dar sa uitam, e imposibil. (Mici mizerii ale vietii conjugale) © CCC

Iubirea e singura pasiune ce nu suporta nici trecut, nici viitor. © CCC

Un barbat nu va fi nicidecum prietenul unei femei atata timp cat poate fi iubitul ei. (Mici mizerii ale vietii conjugale) © CCC

Adevarul e ca toata lumea te va rani. Trebuie doar sa-i gasesti pe cei pentru care merita sa suferi. © CCC

Umanitatea nu sufera mai putin de calitatile decat de cusururile ei.

Suferinta este, desigur, cea mai puternica legatura intre oameni.

Suferinta are si o parte buna – si anume, ca in asemenea momente omul cunoaste multe lucruri marete si bune.

Neistovita suferință se revarsă, inundând mediul, încât «jale duce Murășul și duc tustrele Crișuri», «fluturii sunt mai sfioși», «roua trandafirilor» se convertește în lacrimi. Miracol al artei, din propozițiile de o simplitate primară emană fluidul unei melancolii extraordinare. (Despre Octavian Goga)

Cred ca cea mai grava maladie de care sufera omenirea in prezent este lipsa de iubire. © CCC

Afacerile cele mai sigure sunt cele ce se intemeiaza pe vanitate, pe amor propriu, pe dorinta de a fi admirat. Sentimentele acestea n-au moarte.

Ridica-te de la suferinta ta, la suferinta tuturor.

Pastreaza-ti iluziile daca poti.

Omul nu inventeaza forta, ci o calauzeste doar, iar stiinta consta in imitarea naturii

Sufletele curate ajung cu greu sa creada in rautate, nerecunostinta, iar apoi, cand isi dau, in sfarsit, seama de toata stricaciunea omeneasca, se ridica la o ingaduinta care e ultima treapta de dispret.

Egoistul imparte cu altii numai grijile si supararile lui. Nu exista nimic egoist in viata mea; trebuie sa-mi raportez gandurile, eforturile, toate sentimentele, la o fiinta in afara mea, altfel n-au nici o putere.