Citate de Honoré de Balzac

Sufletul are iluzii, precum pasarea are aripi; e ceea ce il sustine.

Caracterul iubirii adevarate are multe asemanari cu copilaria: necugetarea,  imprudenta, risipa, rasul si plansul sunt aidoma.

O buna parte din inteligenta poate fi investita in ignoranta, atunci cand nevoia de iluzie este profunda.

Omul nu inventeaza forta, ci o calauzeste doar, iar stiinta consta in imitarea naturii

In orice lucru, nu putem fi judecati decat de cei de o seama cu noi.

In viata barbatului nu incap niciodata doua iubiri; nu e decat una singura, cat marea de adanca, dar fara tarm.

Un artist mare e un rege: el domneste asupra lumii fanteziei.

Cu cat un beneficiu este mai ilegal, cu atat omul tine mai mult la el.

Cine vrea sa dovedeasca prea multe, nu dovedeste nimic.

Femeia este o lira care nu-si dezvaluie secretele decat aceluia care stie sa o faca sa cante. © CCC

Inima unei mame este un abis, in adancul careia se afla pururea o iertare. (Comedia umană)

Am trimis după tine, Mansus, pentru că sufăr de iluzia că ai mai mult creier decât majoritatea oamenilor din departamentul meu, dar asta nu spune mare lucru. (Cheia lumânării răsucite) © CCC

Frumusetea si tineretea sunt doua avantaje datorate intamplarii, dar de care suntem mandri ca si cum noi le-am fi cucerit.

E cu putinta unei fapturi in vesnica lupta cu sine insasi, sau certata cu viata, sa lase pe altii in pace si sa nu le invidieze fericirea?

Suferinta este, desigur, cea mai puternica legatura intre oameni.

Fiecare durere isi are expresia ei.

Nu putem purta pica severitatii, atunci cand ea e indreptatita de un caracter ales, de moravuri curate si cand e chibzuit impletita cu bunatatea.

Posesiunea puterii, fie ea cat de mare, nu ofera stiinta de a ne servi de ea. Puterea ne lasa asa cum suntem, ea nu intareste decat pe cei tari.

Bezmeticul se acopera, bogatul sau prostul se impopotoneaza, omul elegant se imbraca.

A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile.