O, femeie, tu nu ești numai plămada măiestrită a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, și a oamenilor.
Ei te-nveșmântă mereu cu frumusețe din inima lor.
Poeții îți țes un văl din firele de aur ale-nchipuirii; maeștrii penelului dăruiesc mereu nemurire nouă chipului tău.
Marea îți dăruie perlele; ascunzișurile pământului – aurul; grădina verii – florile; să te-nvăluie, să te-acopere, să te facă mai de preț.
Strălucirea din inima oamenilor s-a răspândit peste tinerețea ta.
Tu ești pe jumătate femeie, pe jumătate vis...
(Poemul 59, Grădinarul)
(trad. Iv. Martinovici)
O cântare înaltă, o laudatio în eternitate, de o remarcabilă puritate, a femeii muză inspiratoare a creatorului în cadrul artelor.
Descoperirile recente au spulberat toate iluziile noastre privind simplitatea universului.
Les découvertes récentes ont anéanti toutes nos illusions sur la simplicité de l'univers.
Copacii sunt efortul nesfârşit al Pământului de a vorbi cu cerul.
Frumusetea nu se masoara prin volum. O singura floare face sa se vada un pom mare; o singura stea da armonie intregului cer intunecat.
Caut ceea ce nu pot gasi, gasesc ceea ce nu caut.
(Gradinarul dragostei. Luna in crestere)
© CCC