De teama sa nu ajung sa te cunosc prea usor, te joci cu mine.
Ma uimesti cu rasul tau cristalin dupa care iti ascunzi lacrimile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu rostesti cuvantul pe care ai vrea sa-l rostesti.
De teama ca nu te pretuiesc indeajuns, mi-aluneci printre degete in sute de feluri.
De teama sa nu te aseman tuturor, stai singura, deoparte.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu o apuci pe calea pe care ai vrea s-o apuci.
Tu-mi ceri mai mult decat celelalte, de aceea esti tacuta.
C-o jucausa nepasare, te feresti sa-mi primesti darurile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu primesti ceea ce ai dori sa primesti.
(Gradinarul dragostei, XXXV)
© CCC
Daca te ridici pe umerii altuia, ii privesti de sus pe fratii tai, si de vreme ce ii socotesti inferiori, esti, prin forta lucrurilor, nedrept fata de ei.
Si daca perla de mare pret pentru a carei dobandire un om renunta la toate bunurile, se dovedeste pana la urma a fi falsa, ce conteaza, cata vreme cel ce o are nu stie.
Port in mine o povara apasatoare: povara bogatiilor pe care nu le-am impartit cu altii.
Cel ce canta trece de la bucurie la melodie, cel ce asculta trece de la melodie la bucurie.
O, ranguri [nobiliare]! De cate ori ii speriati pe prosti cu fastul si cu gatelile voastre, si-i duceti de nas pe intelepti cu false aparente!
(Masura pentru masura)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.