Citate de Alexandre Dumas-tatal

Sunt slabi doar cei crutati de suferinta.

Vederea durerii provoaca neplacere daca nu exista o frumusete in cel ce sufera, o frumusete care sa poata preschimba neplacerea in dulcele sentiment al compasiunii.

Inimile cele mai corupte nu pot crede în rău decât punându-l în legătură cu un interes oarecare; răul inutil şi fără cauză repugnă ca o anomalie.

Cu cat omul care sufera se vaita mai putin, cu atat ma misca mai mult.

Durerea morala modifica subtil conceptia noastra de viata.

Omenirea suferă la fel de mult, astăzi, precum a suferit întotdeauna, numai că și-a rafinat suferința și se amăgește cu privire la starea ei... asta e singura diferență. © CCC

Noi ne calauzim faptele, unii mai mult, altii mai putin, prin placere si durere.

Omul, cand sufera, e mai egoist si nu simte suferinta aproapelui.

O durere mare este intocmai ca o raza dumnezeiasca ce transfigureaza pe cel ce sufera.

Niciodată nu trebuie să fii o excepţie. Dacă trăieşti printre nebuni, trebuie şi tu să înveţi să fii nebun.

Frica de durere duce la renuntare, care e totuna cu refuzul de a trai.

Ce rost are sa iesi in intampinarea suferintei? Vei simti-o destul de repede, cand va da peste tine. In vremea asta pune-ti inainte binele. Ce castigi cu asta? Timp.

Cand primejdia e mare, inimile devotate se cauta.

De durere, pe omul simplu il vindeca timpul, pe intelept, ratiunea.

Durerea e un val, bucuria – marea… (Gânduri albe)

Durerea adanca tace si se ascunde.

Intr-o zi cand lumea noastra va mai fi trait o mie de ani, cand oamenii vor deveni stapani ai tuturor fortelor dis­tructive ale naturii ca sa le faca sa slujeasca bunului trai al omenirii, intr-o zi cand omul va cunoaste tainele mortii, moartea va deveni la fel de blanda, la fel de voluptoasa ca si somnul gustat in bratele iubitei.

Pentru anumite pierderi ar trebui sa existe in inima omului nesecate izvoare de durere. Nu datorita curajului sau tariei judecatii te desprinzi dintr-o adanca mahnire; plangi amarnic si esti profund miscat; dar mai pe urma, esti atat de slab sau atat de nestatornic incat te impaci cu gandul.

Orice suferinta care nu este in acelasi timp si cunoastere este inutila.

Cea mai mare parte a relelor savarsite de oameni i-au intampinat deghizate sub o haina care parea intr-adevar a necesitatii, apoi dupa ce au savarsit pacatul intr-o clipa de exaltare, de teama si de nebunie, oamenii vad ca ar fi putut trece pe langa el, ocolindu-l.