Citate de Georges Duhamel

Ad virtutis summam nihil accedere potest. Nimic nu se poate adăuga la desăvârşirea virtuţii.

Cultiva si dezvolta insusirile care stau in puterea ta: sinceritate, seriozitate, staruinta in munca, bunatate, marinimie, franchete.

“Noroc” - acesta-i numele pe care cei slabi il dau curajului.

Sunt oameni care fac rationamente nesfarsite inainte de a admite o evidenta.

E cu putinta oare sa concepem virtutea fara vicii, iubirea fara uratenie... Suprimati un viciu si virtutea corespunzatoare va disparea cu dansul.

Umbrele seamana, ce-i drept, cu intunericul, dar sunt fiicele luminii.

Virtus et conciliat amicitias et conservat. Virtutea creeaza prieteniile si le pastreaza. (Cicero, De amicitia)

Omul trebuie sa ramana ceea ce este.

Trebuie sa deosebim curajul de diversele lui caricaturi: laudarosenia sau indrazneala. Curajul nu exclude prudenta si nici circumspectia, dimpotriva.

Vilius argentum est auro, virtutibus aurum. Argintul valoreaza mai putin decat aurul, si aurul decat virtutea.

Calea grabnica spre inaltarea in virtute a incepatorilor este tacerea buzelor, inchiderea ochilor si surzenia urechilor.

Nobilitas sola est atque unica virtus. Virtutea este singura si unica noblete. (Juvenalis, Satirae)

Vivit post funera virtus. Virtutea supravietuieste omului.

Est virtus vere semper malefacta cavere. Este intr-adevar o virtute sa te feresti intotdeauna de faptele rele.

Probitas laudatur et alget. Cinstea este laudata, dar ingheata de frig.

Oderunt peccare boni virtutis amore. Oamenii buni se feresc sa greseasca de dragul virtutii.

A considera Raul drept opusul Virtutii inseamna sa-l onorezi prea mult. © CCC

Nu suntem responsabili de gandurile noastre, ci de consimtamantul ce le acordam, prefacandu-le in fapte.

Cred ca nu exista om care sa vrea sa-si schimbe cu adevarat si in intregime esenta, cu indiferent care alt om. Ne-ar placea sa avem trasaturile, prestanta, cultura, averea altuia. Dar nu radacinile, nu fiinta interioara, nu lucrul acela care e eul, un eu pe care il preferam, totusi, chiar daca il uram.

Cand ma gandesc la oameni, gasesc ca sunt atat de vrednici de dragoste. As vrea sa le spun numai lucruri prietenesti, sa-mi descarc inima in inima lor, as vrea sa ma asociez proiectelor si actiunilor lor, as vrea sa ocup un loc in viata lor, sa le arat ca sunt in stare de statornicie, de credinta, de spirit de jertfa.