Cand ma gandesc la oameni, gasesc ca sunt atat de vrednici de dragoste. As vrea sa le spun numai lucruri prietenesti, sa-mi descarc inima in inima lor, as vrea sa ma asociez proiectelor si actiunilor lor, as vrea sa ocup un loc in viata lor, sa le arat ca sunt in stare de statornicie, de credinta, de spirit de jertfa.
Omul profita mai mult de pe urma greselilor pe care le face din proprie initiativa, decat de pe urma faptelor juste pe care le face numai la sfatul altora.
Chiar omida, sau crisalida, prevesteste cat de impodobit un fluture va fi.
Influente suferim cu totii, si celor mai multi le vine greu (daca nu chiar imposibil) sa se desprinda de ele…Ei gasesc la altii ceea ce le este comun…si mai sufera si influenta locului si timpului. Dar lucrul e fara importanta cand ai ceva anume, ceva personal de adaugat… Sensibilitatea, spiritul nostru.
Cred in binefacerile prieteniei, cand ajunge pana la daruirea de sine.
Cata distanta de la un om la altul!
Acelasi lucru facut de doi insi nu poate iesi la fel.
Acolo unde e multa lumina, e si umbra mai puternica.
Fiecare este numai atat cat stie, si doar inteleptul poate totul. Un om fara cunostinte - o lume in intuneric.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.