Cred ca nu exista om care sa vrea sa-si schimbe cu adevarat si in intregime esenta, cu indiferent care alt om. Ne-ar placea sa avem trasaturile, prestanta, cultura, averea altuia. Dar nu radacinile, nu fiinta interioara, nu lucrul acela care e eul, un eu pe care il preferam, totusi, chiar daca il uram.
Bucuria se impartaseste, nu si durerea. Aceasta ne apartine. E a noastra… Nu sufera imparteala.
Ce vrei sa fii? Eu insumi! Atat. Dincolo de asta, nu pot fi nimic.
Orice lucru are o latura a lui mai expresiva, acolo-i taina vietii lui. De obicei, n-o gasesc acei care o cauta.
Sa-ti concepi opera… s-o simti… apoi s-o stapanesti. Sa fii constient de ea… s-o critici ca si cum nu tu insuti ai fi autorul.
Arta este o lunga suferinta, o intrebare pe care ti-o pui tot mereu tie insuti. Trebuie o suta de flori ca sa faci o picatura de parfum…
Exista pentru fiecare dintre noi anumite paralelisme intre inteligenta, moravurile si caracterul nostru, care se dezvolta necontenit si nu se rup decat in momentele de mare tulburare ale vietii.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.