Virtutea, dupa acceptia in general admisa, consta in a ne indeplini indatoririle, adica a urma regula de actiune pe care ne-o comanda ratiunea sau la care ea ne povatuieste. Datoria, la randul sau, consta in a face binele; este regula de actiune pe care ne-o impune practica binelui. Astfel, virtutea presupune datoria si datoria presupune binele.
Oamenii virtuosi se răzbuna adesea pentru constrangerile pe care si le impun prin plictiseala pe care o inspiră.
Les gens vertueux se vengent souvent des contraintes qu'ils s'imposent par l'ennui qu'ils inspirent.
Rasplata tuturor virtutilor sta in ele insele; nu le practicam ca sa fim rasplatiti; rasplata unei fapte bune este a fi facut-o.
Virtutea isi ajunge siesi pentru a da fericire.
Sola virtus neque datur dono neque accipitur.
Virtutea nici nu poate fi data ca dar si nici nu poate fi primita in dar.
(Sallustius, De Bello Jugurthino)
Gratior et pulchro veniens in corpore virtus.
Este si mai placuta virtutea care provine de la un om frumos.
(Vergilius, Aeneis)
Est virtus vere semper malefacta cavere.
Este intr-adevar o virtute sa te feresti intotdeauna de faptele rele.
Valeat ancora virtus.
Virtutea se sustine prin ea insasi.
Virtus post nummos.
Virtutea este mai presus decat banul.
(Horatius, Epistulae)
Valoare are numai o virtute pe care ai castigat-o in lupta cu tine insuti, biruindu-te pe tine insuti. Sa fi cazut si sa te inalti.
Cauta la altii virtutile, iar la tine viciile.
Virtutea este ispita insuficienta.