O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina, cand ni-e data intelepciunea. Noi, da, numai noi te facem, prin dorinte nesabuite, Zeita-atotstapanitoare si te asezam in ceruri.
Voința este oarbă, durerea, mioapă.
© CCC
Vederea durerii provoaca neplacere daca nu exista o frumusete in cel ce sufera, o frumusete care sa poata preschimba neplacerea in dulcele sentiment al compasiunii.
Si unui dusman se cere sa-i respecti durerea.
Fiecare durere isi are expresia ei.
Si durerea isi are hotarele ei.
Scopul ultim pentru care merita a fi dorite toate lucrurile (fie ca avem in vedere binele nostru propriu sau acel al altora) este o existenta lipsita, cat e cu putinta, de durere si bogata, cat se poate mai mult, in bucurii.
Omul cuminte pune hotar chiar si in lucrurile cinstite.
Durerea-ti simulata, compatimiri isi strange.
Durerea-adevarata chiar fara martori plange.
Nimeni nu crede indeajuns ca greseste atat cat i se ingaduie. Atat de mult isi iarta fiecare siesi.
Oricine isi poate stapani durerea, in afara de cel ce o simte.
Lectia cea mai insemnata pe care omul o poate invata de la viata nu este ca durerea nu exista pe lume, dar ca depinde de noi s-o folosim si sa o putem transforma in bucurie.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.