Adevărurile se preschimbă în dogme de îndată ce sunt contestate. Orice om care rosteşte o îndoială creionează o religie. Scepticismul epocii noastre nu năruie credinţele, ci le produce, definindu-le conturul şi forma lor sfidătoare. Noi, cei care suntem liberali, am socotit odinioară liberalismul ca fiind un truism. Acum, el a fost contestat, şi ne agăţăm de el cu înverşunare ca de o religie. Noi, cei ce credem în patriotism, am socotit odinioară că patriotismul este raţional, şi am început să cugetăm mai mult asupra lui. Acum ştim că este nerezonabil şi îl luăm drept adevăr. Noi, cei ce suntem creştini, nu am cunoscut vreodată acel măreţ bun-simţ filozofic propriu tainei până când scriitorii anti-creştini nu ni l-au arătat.
Lungul drum spre nimicirea minţii va continua. Totul va fi tăgăduit. Totul va deveni crez. Este foarte rezonabil să conteşti pietrele de pe drum. A le afirma va deveni o dogmă religioasă. A crede că toţi suntem într-un vis este o poziţie raţională. A spune că suntem cu toţii treji va deveni o judecată mistică. Ruguri se vor aprinde pentru a arăta că doi plus doi fac patru. Săbii vor fi scoase din teacă pentru a dovedi că frunzele sunt verzi în toiul verii. Vom ajunge să apărăm nu numai uluitoarele virtuţi şi judecăţi sănătoase ale vieţii umane, ci şi ceva mult mai uluitor precum universul acesta imposibil care se uită ţintă la noi. Ne vom lupta pentru minuni vizibile ca şi când ar fi invizibile. Vom privi imposibila iarbă şi cerul cu un curaj straniu. Vom fi dintre aceia care au văzut şi totuşi au crezut.
(Ereticii)
Durerea e pârghia vieţii.
Apasă cu un capăt, dar cu celălalt ridică.
(Gânduri albe)
De durere, pe omul simplu il vindeca timpul, pe intelept, ratiunea.
Exista unii oameni care spun ca nu-i intereseaza infatisarea, sexul, fizicul cuiva, ca singurul lucru care ii preocupa este caracterul intelectual… Exista unele afirmatii pe care nimeni nu le ia in serios, oricat de des ar fi repetate.
Razbunarea...e ceva prea prostesc si neinsemnat ca omul sa-si lase constiinta ocupata si corupta de ea.
Si durerea isi are hotarele ei.
O durere mare este intocmai ca o raza dumnezeiasca ce transfigureaza pe cel ce sufera.
Pe orice om il starnesc amintirile primelor emotii sau ambitii.
Durerea, ni se spune, e elementul dominant al vietii, lucru care e adevarat numai inteles intr-un anume fel, si numai asa. Daca durerea ar fi timp de o singura clipita intr-adevar elementul dominant in viata, a doua zi dimineata am fi cu totii spanzurati de grinda din pod…Bucuria e ratiunea existentei noastre.
Nenorocirea de a nu putea plange este una dintre cele mai crude.
Oricine isi poate stapani durerea, in afara de cel ce o simte.
Daca semintele din negrul pamant se pot transforma in atat de frumosi trandafiri, ce ar putea deveni inima fiintei umane in lunga ei calatorie catre stele?
(traducere CCC - Copyright ©2012)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.