Gilbert K. Chesterton

Gilbert Keith Chesterton, 29 mai 1874 – 14 iun. 1936, scriitor satiric englez, născut la Londra, considerat un autor de primă mărime, unul dintre cei mai faimoşi şi mai prolifici scriitori ai literaturii britanice. A trăit 62 de ani.

Chesterton s-a născut la Londra într-o familie din clasa de mijloc. Tatăl său, Edward Chesterton (1841-1922), conducea o agenție imobiliară împreună cu fratele său. Mama lui, Marie-Louise, născută Grosjean, era fiica unui predicator laic elvețian.

A fost botezat la vârsta de o lună în Biserica Angliei, deși familia sa practica unitarismul (doctrină creștină reformată, apărută în sec. XVI în diferite țări europene, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu) în mod neregulat. Avea o soră care a murit în copilărie și un frate cu cinci ani mai mic, Cecil, cu care avea să formeze un parteneriat cultural și familial intens. Când s-a născut fratele său, Chesterton avea să scrie în autobiografia sa că era fericit: „Aveam în sfârșit un public căruia să-i vorbesc.”

A studiat la St Paul’s School din Londra, apoi la un colegiu de artă Slade School of Art din Londra, cu scopul de a deveni grafician și ilustrator. Ulterior, a urmat cursuri de literatură la University College din Londra, dar nu a absolvit.

Gilbert Keith Chesterton și-a afirmat foarte devreme nevoia de independență și gustul pentru scris.

Între anii 1896 şi 1902 a fost critic de artă şi critic literar la Editura Redway and T. Fisher Unwin, iar din 1902, jurnalist la publicaţiile Daily News şi The Illustrated London News.

În 1896, a început să lucreze ca jurnalist pentru editorul londonez Redway, publicând recenzii literare și articole polemice, apoi în 1899, cu T. Fisher Unwin, unde a rămas până în 1902. În această perioadă, s-a angajat și în jurnalism ca critic literar și artistic independent.

În 1901, s-a căsătorit cu Frances Blogg cu care a rămas căsătorit toată viața (nu puteau avea copii). În anul următor, i s-a oferit o rubrică de opinie săptămânală la Daily News, apoi în 1905 la Illustrated London News, unde a rămas timp de treizeci de ani.

După 1905, a fost tot mai interesat de fenomenul religios. Conform propriei sale mărturii, în tinerețe a fost fascinat de ocultism și, în special, a folosit o tablă ouija (tablă de spiritism) cu fratele său. Odată cu vârsta, a devenit din ce în ce mai interesat de creștinism, convertindu-se, în cele din urmă, la catolicism în 1922, la vârsta de 48 de ani, devenind un reputat apologet al creştinismului.

Chesterton este renumit pentru lucrările sale de apologetică creștină; chiar și adversarii săi au recunoscut importanța unor texte precum Ortodoxia sau Omul etern care au reușit să-l convertească pe scriitorul C. S. Lewis la creștinism. Chesterton se referea adesea la sine drept un creștin „ortodox”. Membru al Înaltei Biserici Anglicane, s-a convertit la catolicism în 1922. George Bernard Shaw, „adversarul și prietenul” său, spunea despre el în revista Time:

„Chesterton este un geniu colosal, iar lumea nu îi este îndeajuns de recunoscătoare.”

Chesterton era foarte înalt (1,93 m) și corpolent (s-a întâmplat să ajungă la 130 kg). Figura și personalitatea sa l-au inspirat pe romancierul John Dickson Carr să creeze personajul detectivului Gideon Fell.

Chesterton purta, de obicei, o pelerină, o sabie de trestie și ținea mereu un trabuc în gură. Într-o zi, i-a spus „prietenului” său (slab) George Bernard Shaw: „ Privindu-te pe tine, toată lumea ar crede că în Anglia domnește foametea.”, la care Shaw ar fi replicat: „Privindu-te pe tine, toată lumea ar crede că tu ești cauza.”

Uita deseori unde trebuia să meargă și se spune că într-o zi, când nu și-a amintit destinația, i-a trimis soției sale o telegramă pe care scria: „Sunt la Market Harborough. Unde ar trebui să fiu? “. La care soția lui a răspuns: „Acasă.”

Lui Chesterton îi plăceau dezbaterile și s-a angajat adesea în discuții publice și amicale cu George Bernard Shaw, H. G. Wells, Bertrand Russell și Clarence Darrow, printre alții. Potrivit autobiografiei sale, el și Shaw au jucat roluri de cowboy într-un film mut care nu a apărut niciodată.

A condus o campanie de succes împotriva unui amendament depus de Winston Churchill la Mental Deficiency Act 1913, menit să stabilească un program de sterilizări forțate. În 1922 a scris Eugenia și alte rele, un eseu împotriva eugeniei, al cărui adept era George Bernard Shaw.

Autor cu multiple talente, Gilbert Keith Chesterton a lăsat o operă proteică, bogată în peste o sută de cărți, fiind autor al unor studii literare, povestiri fantastice și umoristice, romane, nuvele, poezii, eseuri, piese de teatru și biografii.

Ca autor de romane polițiste, este cunoscut pentru seria de nuvele al căror personaj principal este un detectiv în sutană: Părintele Brown.

Este autor de culegeri poetice (‘Cavalerul impetuos’), de romane (Napoleon din Notting Hill), de eseuri de inspiraţie catolică (‘Omul etern’)…

Polemist plin de umor, nonconformist, este cunoscut și pentru că a reînnoit romanul polițist, datorită unei serii de cărți al căror erou este un preot detectiv („Inocența părintelui Brown”). S-a convertit la catolicism în 1922.

Ca gânditor politic, Chesterton critica, în egală măsură, progresiștii și conservatorii: „Lumea s-a împărțit în conservatori și progresiști. Treaba progresiștilor este să continue să greșească. Treaba conservatorilor este să prevină corectarea erorilor.” Chesterton este unul dintre creatorii filozofiei economice a distribuției (distributismul).

Supranumit „prințul paradoxului”, a folosit din abundență proverbe și zicale populare, și în special stereotipurile, deturnându-le de la sensul lor. Găsim, de exemplu, în Omul care era numit Joi această propoziție: „Spărgătorii respectă proprietatea. Ei vor pur și simplu ca proprietatea, devenind a lor, să fie mai pe deplin respectată”. Jorge Luis Borges îl revendica drept unul dintre principalii săi maeștri.

Spre sfârșitul vieții, Papa Pius al XI-lea i-a conferit statutul de Cavaler în grad de Comandor cu placa Ordinului Sfântul Grigore cel Mare. Chesterton a apărut în mod regulat la BBC, în ultimii ani ai săi, ceea ce l-a făcut unul dintre cei mai populari autori din Anglia și a ținut prelegeri în Europa și Canada.

Pe 1 august 2013, președintele Societății Americane Chesterton, Dale Ahlquist, a anunțat că episcopul britanic Peter John Haworth Doyle a numit un cleric pentru a investiga posibilitatea beatificării lui Chesterton.

Opera sa este de o mare varietate: a fost într-adevăr jurnalist, poet, biograf și apologet al creștinismului, însumând peste 80 de volume (romane, biografii, studii critice, cărţi cu tematică religioasă), câteva sute de poeme, peste două sute de povestiri scurte, 4.000 de eseuri, la care se adaugă şi piese de teatru.

Opere principale:

Napoleon din Notting Hill (The Napoleon of Notting Hill), 1904; Ereticii (Heretics), 1905; Charles Dickens: un studiu critic (Charles Dickens: A Critical Study), 1906; Omul care era numit Joi (The Man Who Was Thursday), 1907; Ortodoxia sau dreapta credință (Orthodoxy), 1908; Balada Calului Alb (The Ballad Of The White Horse), 1911, poezie; Hanul zburător (The Flying Inn), 1914; Enigmele părintelui Brown (Father Brown), ficțiune polițistă; Eugenia și alte rele (Eugenics and Other Evils), 1922; Omul etern (The Everlasting Man), 1925; Sfântul Toma de Aquino: „Boul mut” (Saint Thomas Aquinas: “The Dumb Ox”), 1974; Sfântul Francisc de Assisi (Saint Francis of Assisi), 1987.