Citate de Alexandru Vlahuta

Fericirea nu consta in a fi iubit. Fiecare fiinta umana are iubire pentru ea insasi, si totusi, sunt mii care traiesc o existenta damnata. Nu, faptul de a fi iubit nu-ti aduce fericirea. Dar a iubi, aceasta este fericirea!

Fericirea e greu de rememorat. E doar o strălucire. © CCC

Norocul e o intamplare, fericirea – o vocatie.

Norocul este ca o sticla: cu cat straluceste mai mult, cu atat se sparge mai repede.

Fericirea este intotdeauna acolo unde o gaseste omul.

Fericirea poate fi împărtășită. Dar nu și norocul, din păcate. © CCC

E dusă fericirea. Dar nu-mi pasă, când sunt pe lume-atâtea lucruri rare.

Fericit e numai acela care are mai putin de suferit.

Fiți fericiți, prietenii dispar când sunteți nefericiți. (Fenicienele, 410-404)

Avea de toate si totusi nu era fericit. Pe buna dreptate: pentru ca nu stia ca este fericit. Si esenta vietii nu este sa “fii”, ci sa stii ca “esti” fericit.

Dupa ce ar exclude dintre ei deosebirile funeste intre AL TAU si AL MEU, oamenilor nu le-ar ramane mult de facut pentru a nu mai avea nici un motiv sa tremure si pentru a deveni fericiti, atat cat este ingaduit unor oameni.

Nu exista decat o fericire: Datoria. Nu exista decat o mangaiere: Munca. Nu exista decat o placere: Frumosul.

Nu trebuie să aşteptăm fericirea ca pe un premiu. Când suntem fericiţi nimeni nu ne premiază.

Nicăieri pe pământ trandafirul fericirii nu înflorește fără spini; dar ceea ce izbucnește din acești spini este peste tot și sub diverse forme trandafirul trecător, dar frumos, al bucuriei omului de a trăi. © CCC

Tot ce nu vizeaza esentialul imi este indiferent. Fericirea n-as putea-o atinge decat daca as reusi sa ridic lumea ca s-o fac sa intre in adevar, pur, imuabil.

Nu este fericit cel care nu se crede astfel.

Fericirea adevarata e intotdeauna o clipa. Mai mult n-ar putea indura firea omului, care, deseori, intr-o viata de multi ani, nu are norocul sa intalneasca nici clipa aceasta, nici macar sa se apropie de ea.

Fericirea este diferită de plăcere: aceasta din urmă nu este legată de sentimentul existenţei, nu ne uităm pe noi înșine ca fiinţe singulare. Aici se află al doilea motiv care poate explica raritatea acestei fericiri în literatură. (Înțelepciune străveche, lume modernă) © CCC

Cand omul e fericit devine foarte bun si ingaduitor.

Să nu-ți fie teamă de fericire: ea nu există. (Rămâi în viață) © CCC