Citate de Caius Lucilius

Fiecare om isi poate gasi fericirea in sfera sa.

Un om nu-şi poate planifica fericirea. El îşi poate concepe o existenţă echilibrată. Poate lupta şi trebuie să lupte pentru acest echilibru.

Dintre toţi cei consideraţi fericiţi, nici unul nu este. © CCC

Cea mai mare fericire din viaţă este convingerea că eşti iubit.

Tot ce nu vizeaza esentialul imi este indiferent. Fericirea n-as putea-o atinge decat daca as reusi sa ridic lumea ca s-o fac sa intre in adevar, pur, imuabil.

Daca s-ar cladi casa fericirii, cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare.

Omul doreste sa fie fericit. Este pentru el o nevoie organica, in toata puterea cuvantului. Fericirea n-o gaseste decat foarte rar, si numai partial, in viata pamanteasca. Nenumarate imprejurari neprielnice i se pun vesnic de-a curmezisul. Mai ales ii sta impotriva nedreptatea lumii.

Unde sunt toate ființele fericite, strălucitoare, inocente de pe lume? Unde-i fericirea? Doar citim despre ea în cărți.

Dupa ce ar exclude dintre ei deosebirile funeste intre AL TAU si AL MEU, oamenilor nu le-ar ramane mult de facut pentru a nu mai avea nici un motiv sa tremure si pentru a deveni fericiti, atat cat este ingaduit unor oameni.

Nu-i fericit cel ce crede ca nu e.

Dacă fericirea ta depinde de ceva ce face altcineva, atunci chiar ai o problemă.

Fericire…nazuinta fireasca, careia nimeni nu i se poate impotrivi.

Societatea oamenilor face fericirea vietii. (Zadarnicele chinuri ale iubirii)

Când fericirea este prezentă în viața noastră, avem totul; dar când ea lipsește, suntem în stare să facem orice pentru a o avea. (Scrisoare către Menoiceus)

Un sir de placeri marunte alcatuiesc fericirea.

Tinem sa facem pe deplin fericita sau, daca lucrul acesta nu e cu putinta, total nefericita fiinta pe care o iubim.

Nu ceea ce te face fericit este bine, ci numai ceea ce este bine te face fericit. Fara moralitate nu este posibila nici o fericire.

Dintre toți oamenii pe care-i consideri fericiți nu există niciunul care să fie cu adevărat. (Fragmente)

Dar cata nevoie aveam sa fiu fericita! De unde sa stiu ca fericirea nu e euforia, vartejul, betia, senzualitatea difuza, camuflata in atatea invelisuri poleite de o poezie falsa?!

Fericirea vine şi pleacă. Este ca fulgerul care vine dinspre răsărit şi dispare inspre apus. Tot pământul îl vede şi tresare, dar el trece. (Scrisoare către un tânar) © CCC