Citate de Carmen Sylva

Sînt mai bogat decît confraţii mei scriitori, care-s numai literaţi, – ceea ce e o bogăţie imensă – dar n-au, ca mine, acelaşi acces la grădinile paradiziace ale artei, acces care-ţi creşte fiinţa cu fiecare nouă experienţă artistică, cu fiecare nouă descoperire ce faci, în domeniul ştiinţei inefabile de a spune ceea ce nu se poate cuprinde în nicio formulă, ceea ce necesită, cu fiecare nou efort de a spune, crearea limbajului adecvat. Sînt un om sortit de destin să-mi aflu fericirea prin facultatea de a-mi revărsa în suflet toţi artiştii lumii. Şi tuturor artiştilor acestei ţări le pot mulţumi că sînt aşa cum sînt, dacă a fi aşa cum eşti te poate mulţumi! (Interviu realizat de Mariana Filimon, în revista „Ateneu”, martie 1978).

Ce sinucidere poate fi fericirea!

A visa, asta-i fericirea; a astepta, asta-i viata.

Clipele cu adevarat frumoase sunt intotdeauna melancolice. Simti ca sunt trecatoare, ai vrea sa le opresti in loc, dar nu-i posibil.

Fericirea este o casă mică, cu o bucătărie mare. © CCC

Trebuie sa existe un colt de lume in care viata e frumoasa. Fericirea trebuie sa existe. Sau poate e nevoie de un potop, de un cutremur, de niste maini uriase care sa zgaltaie globul, si totul sa inceapa din nou...

Cauta-ti in tine linistea si fericirea.

Scopul tuturor actiunilor noastre este, in general, placerea.

Nu este fericit cel care nu se crede astfel.

Chiar si in culmea fericirii, oamenii continua sa aspire spre mai mult.

Cea dintai conditie a fericirii este intelepciunea.

Unii sunt fericiti fiindca nu cred in rau, altii pentru ca n-au crezut niciodata in fericire; si cu toate acestea, nici unii, nici altii n-au pierdut mai mult decat aceia care au cantarit toate relele si au numarat toate nefericirile.

Toate actiunile noastre trebuie sa tinda sa ne abata de la suferinta si neliniste. In clipa cand am atins acest tel, toate furtunile sufletului se imprastie, deoarece fiinta noastra nu mai rataceste spre lucruri care-i lipsesc si nici nu cauta altele prin care ar putea sa-si acopere nevoia de sanatate sufleteasca sau fizica. Caci noi urmarim placerea numai atunci cand suferim de lipsa ei. In momentul cand nu mai suferim, nu avem nevoie de placeri. De aceea sustinem ca placerea este inceputul si telul unei vieti fericite. Placerea este, dupa noi, cel mai insemnat bun al naturii… Cand sustinem ca placerea este scopul suprem, nu ne gandim la placerile destrabalatilor si ale simturilor, asa cum pretind cativa nestiutori care combat si deformeaza invatatura noastra, ci ne referim numai la lipsa suferintelor fizice si psihice… Nu exista viata placuta fara intelepciune, onestitate si dreptate, iar acestea nu pot fi despartite de placere. Cine nu traieste rational, onest si drept, acela nu are o viata fericita.

Imaginaţi-vă că, dintr-o dată, vă acordaţi dreptul de a fi foarte fericiţi. (Zubial) © CCC

Tinem sa facem pe deplin fericita sau, daca lucrul acesta nu e cu putinta, total nefericita fiinta pe care o iubim.

Omul care a incercat multe placeri variate e capabil sa le prefere pe unele, altora…Ne facem astfel educatia gustului pentru diferite placeri, putem chiar sa folosim experienta altuia sau sa i-o transmitem altuia pe a noastra. Stim ca placerile spirituale, cu conditia sa nu fie exclusive si sa presupuna existenta altora, asa cum nota fundamentala presupune armonicele sale, stau inaintea celorlalte placeri; le cultivam de preferinta, dezvoltam finetea gustului cu care le incercam si, de bine de rau, ne mentinem acest plan al vietii alaturi de celelalte planuri ce-l insotesc, sau il acopera, sau il clatina: planul profesional, planul moral.

Cea mai temeinică plăcere a acestei vieţi este deşarta plăcere a iluziilor.

Este o lege inevitabilă faptul că fiecare trece pe lângă fericire și încearcă din răsputeri să o implore în altă parte? © CCC

Nu pot sa-i suport pe profetii imbecili si negustorii de utopii, care ne ofera perspective de fericire neintrerupta… daca fericirea ar fi neintrerupta si bunastarea universala, acestea ar inceta de a mai fi fericire si bunastare si ar deveni numai plictiseala, hrana si necesitati cotidiene.

Fericire…nazuinta fireasca, careia nimeni nu i se poate impotrivi.