Carmen Sylva

Carmen Sylva, Elisabeta a României, pseudonim literar Carmen Sylva (lat. „cântecul pădurii”), nume complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, 29 dec. 1843 – 18 febr. / 2 mar. 1916, născută în Neuwied, Germania, regina României în timpul domniei soțului său, Carol I al României. Patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare. A trăit 73 de ani.

Elisabeta era fiica lui Hermann, principe de Wied. În 1869 principesa Elisabeta de Wied s-a căsătorit cu domnitorul Carol I al României, devenind în 1881 prima regină a României, în urma recunoașterii țării drept regat atât de Poarta Otomană, cât și de marile Puteri Europene după Războiul de Independență a României de la 1877.

Elisabeta a fost considerată pentru scurt timp ca o potențială mireasă pentru viitorul rege britanic Edward al VII-lea, dar Edward a respins-o. În 1861, în timpul unui sejur la Berlin, tânăra prințesă și-a întâlnit viitorul soț, Karl von Hohenzollern-Sigmaringen. Fiul mai mic al lui Charles-Antoine de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministrul Prusiei și al lui Joséphine de Baden, era nepotul lui Stéphanie de Beauharnais, Mare Ducesă de Baden și vărul împăratului francez Napoleon al III-lea.

Carol a fost ales Prinț al României în 1866. Elisabeta s-a căsătorit cu Prințul Carol al României pe 15 noiembrie 1869. Singurul lor copil, Prințesa Maria, a murit la vârsta de patru ani în 1874, iar Elisabeta nu și-a revenit niciodată pe deplin după pierderea fiicei sale.

Când România a devenit regat în 1881, Elisabeta a devenit regină și a fost încoronată împreună cu Carol în același an.

Elisabeta a fost o scriitoare prolifică sub numele de Carmen Sylva și avea înclinații artistice.

A scris foarte mult, peste o mie de poezii, nouăzeci de nuvele strânse în patru volume antologice, treizeci de opere dramatice și patru romane. A scris în limba germană, uneori chiar cu caractere gotice. Opera ei a fost transpusă în limba română de Mihai Eminescu, George Coșbuc, Mite Kremnitz sau Adrian Maniu. De menționat faptul că s-a afirmat adesea că poemul Peste vârfuri al lui Mihai Eminescu ar fi doar versiunea modificată în limba română a unui poem scris în limba germană de poeta Carmen Sylva.

A tradus în limba germană multe din operele lui Vasile Alecsandri, de care era legată printr-o puternică prietenie literară.

Opere principale:

Poezii românești; Pelerinajul Dunării, 1882; Cugetările unei regine, 1882; O rugăciune, 1883; Din două lumi, 1884; Schițe, 1882; Printre veacuri, 1885, dedicat lui Vasile Alecsandri; Astra, 1882, roman scris în colaborare cu Mite Kremnitz; Bate la ușă, 1887; Poșta militară, 1887, în colaborare cu Mite Kremnitz, Bonn, 1887;  La voia întâmplării (1888), în colaborare cu Mite Kremnitz; Poveștile Peleșului, 1882; Robia Peleșului, 1888; Răzbunarea și alte novele, 1888; Deficit, 1890, Bonn; Rinul meu, 1894; Vârful cu dor, dramă lirică scrisă în colaborare cu poetul Mihai Eminescu; Cuibul meu; Cântece din valea Dâmboviței; Cântecele mării.