A crezut necontenit că e fericită. Prima oara în copilărie, când, găsind în parc un băiat necunoscut, l-a luat acasă cu gândul să-l păstreze numai pentru ea, ca jucărie. S-a înșelat, nu era fericirea, era numai un pas spre aceasta: prietenia. A doua oară, când, luând pe cineva drept altcineva, s-a căsătorit. Nu era fericirea: era o greșeală care i-a adus milă, tristețe și singurătate. A treia oară, când s-a lăsat iubită, ca să-și dovedească doar ei că este tânără, liberă și... fericită. Nu era: propriul trup îi devenise străin. Și apoi, la un moment dat, a știut sigur că nu se mai înșală. Nu l-a crezut pe el atunci când i-a spus că fericirea e ca aerul, n-o simți. Ca toate femeile, a simțit-o: o nouă viață în viața lor și în trupul ei.
(Cartea fericirii)
Daca vrei sa fii fericit, roaga pe zei sa nu ti se realizeze ceva din cele dorite.
In general, fericirea ii face pe oameni mai buni.
Adevarata fericire costa putin; cand costa mult, nu e de soi bun.
Fericirea nu sta in turme sau in aur; lacasul ei este in sufletul nostru.
Un sir de placeri marunte alcatuiesc fericirea.
De parcă ai fi înghițit deodată o felie incandescentă desprinsă din soarele amiezii.
Toti oamenii cauta fericirea, fara exceptie; orice mijloace ar folosi, toti tind spre acelasi scop.
E dusă fericirea. Dar nu-mi pasă, când sunt pe lume-atâtea lucruri rare.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.