Ce-ncet o fericire se-nfiripă!
Ce repede o fericire piere!
Din tinereţea-mi plină de durere,
Dacă-am trăit, n-a fost decît o clipă,
Şi-acel extaz un greu tribut îmi cere!
Speranţa-i dulce, chiar dacă-i deşartă:
Măcar ne-alină, viaţa de-i amară;
Dar mie-n vînt iluziile-mi zboară,
Şi-n al meu suflet azi speranţa-i moartă:
E-un suflet, vai! întruna ros de jale,
Un suflet istovit, sătul de toate,
Ce din trecut ar vrea să-i iasă-n cale
Fugarii zori ai fericirii sale
Şi-averile ce-acum îi sînt luate.
Prezentul însă, cu imagini clare,
Mă urmăreşte cînd un vis mă-mbată,
Iar adevărul crud, fără-ndurare,
Un sfat îmi dă: să nu mai plîng vreodată.
Pierdut-am tot: delir şi-nvolburare,
Plăceri cuminţi, avîntul, răzvrătirea,
Păcate dulci, nădejdi mîngîietoare;
Pierdut-am tot: mi-a mai rămas iubirea.
(Ce-ncet o fericire...)
(Traducere Teodor Boşca)
Este o lege inevitabilă faptul că fiecare trece pe lângă fericire și încearcă din răsputeri să o implore în altă parte?
© CCC
Fericirea e un talent pentru destin.

Visează-ți viața în culori, acesta este secretul fericirii.
(Peter Pan)
© CCC
Fericirea adevarata n-o are, nu poate s-o aiba, decat acela care o da... si, ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai; iar ca s-o ai, trebuie sa-ncepi prin a o da.
Cuplul fericit, care se recunoaste in iubire, sfideaza universul si timpul, isi este suficient, atinge absolutul.
© CCC
Inteleptul este fauritorul fericirii sale.