Citate despre Fericire

Fericirea este aceeași, fie la cei bogaţi, fie la cei săraci. (Ion, 418)

Socoteste fiecare zi o viata.

In fericire, ajungi adesea sa ravnesti la durerile fecunde.

Fericirea este un lucru minunat: cu cat o dai mai mult, cu atat mai mult iti ramane.

Unde sunt toate ființele fericite, strălucitoare, inocente de pe lume? Unde-i fericirea? Doar citim despre ea în cărți.

Fericirea este o casă mică, cu o bucătărie mare. © CCC

Un om nu-şi poate planifica fericirea. El îşi poate concepe o existenţă echilibrată. Poate lupta şi trebuie să lupte pentru acest echilibru.

Un om tare, cand e lovit, isi sporeste puterea.

Nu e suferinta pe lume pe care sa n-o rascumpere o singura zi de fericire. O mica lumanare alunga intunericul dintr-o  mare camera.

Animus facit nobilem, cui ex quacumque condicione supra Fortunam licet surgere. Un suflet nobil se ridică, în orice împrejurare, deasupra destinului. (Singur sufletul înnobilează omul; el poate, în orice împrejurare, să se ridice deasupra destinului.) (Seneca, Epistulae, XLIV) © CCC

Fericirea inseamna sa-ti poti realiza visele din copilarie la varsta maturitatii. © CCC

Bona illa sunt vera, quae ratio dat, solida ac sempiterna, quae cadere non possunt, nec descrescere quidem aut minui. Acele bunuri pe care le dă raţiunea sunt adevărate, temeinice şi nepieritoare, ele nu pot să decadă, nici măcar să descrească sau să se micşoreze. (Seneca)

Toate actiunile intregii noastre vieti sunt dictate de parerea normala despre bine si rau; aceasta conduce ratiunea in a face sau a nu face un lucru.

Speranta este numele unui bun nesigur.

Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea. Thomas Hobbes, Leviatanul (1651) Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care  o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu. Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții. Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit. Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare. Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă. © CCC

Din cei pe care soarta ii rasfata, nu socotiti pe nimeni fe­ricit mai inainte de a sti cum va muri.

Cand omul e fericit devine foarte bun si ingaduitor.

Esti fericit?... Cine, punandu-si sau punandu-i-se aceasta intrebare, n-a intrezarit surasul indoielii? Simtirea omeneasca, deprinsa fiind prea mult cu suferinte, ajunge uneori la aceasta stare de a nu-si mai putea lamuri senzatia fericirii.

Ce este mai important la un sfat, este sa fie potrivit cu imprejurarile.

Dacă fericirea ta depinde de ceva ce face altcineva, atunci chiar ai o problemă.