Citate despre Fericire

Suntem făuritorii propriei noastre fericiri și ne facem zilele fie plăcute, fie neplăcute. © CCC

Avem toti dreptul de a fi fericiti.

Pure and simple, balance is happiness. Pur si simplu, echilibrul inseamna fericire. Frederick Lenz © CCC

In general, fericirea ii face pe oameni mai buni.

Singur spiritul e in stare sa cunoasca o fericire deplina.

Fericirea este sensul si scopul vietii, traiectoria si finalul existentei umane.

Gandurile mari pornesc din inima.

Nu-i fericit cel ce crede ca nu e.

Fericirea inseamna sa ai o sanatate buna si o memorie slaba. © CCC

Daca nu ne gandim cu prea multa grija la fericire si la nenorocire, ci ne preocupa mai mult stricta implinire a datoriei, fericirea vine de la sine, ea se poate naste si dintr-o viata plina de griji si renuntari.

Singurul mobil al tuturor actiunilor omenesti: fericirea, fericirea cea cu neputinta de atins.

Orice fericire este o capodopera.

Nu exista scriitor atat de ridicol incat sa nu-l fi socotit cineva excelent.

Ne cunoastem fericirea numai atunci cand am pierdut ce am avut odata.

Fericirea adevarata n-o are, nu poate s-o aiba, decat acela care o da... si, ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai; iar ca s-o ai, trebuie sa-ncepi prin a o da.

Unde sunt toate ființele fericite, strălucitoare, inocente de pe lume? Unde-i fericirea? Doar citim despre ea în cărți.

Nu exista decat o fericire: Datoria. Nu exista decat o mangaiere: Munca. Nu exista decat o placere: Frumosul.

Sanatatea impreuna cu buna dispozitie e adevarata fericire a oamenilor.

Fericirea poate fi împărtășită. Dar nu și norocul, din păcate. © CCC

Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea. Thomas Hobbes, Leviatanul (1651) Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care  o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu. Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții. Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit. Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare. Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă. © CCC