O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina, cand ni-e data intelepciunea. Noi, da, numai noi te facem, prin dorinte nesabuite, Zeita-atotstapanitoare si te asezam in ceruri.
Astfel trebuie sa vorbesti cu oamenii, ca si cand ar auzi zeii; astfel trebuie sa vorbesti cu zeii, ca si cand ar auzi oamenii; sa nu cerem de la zei ceea ce ar fi rusinos sa destainuim oamenilor.
Oamenii si-au alcatuit un ideal al hazardului pentru a-si scuza propria lor imprudenta. Rareori lupta hazardul impotriva intelepciunii, iar oamenii cu minte patrunzatoare stiu sa indrepte pe drumul bun imprejurarile vietii.
Se bucura mai mult de averi cel ce nu le simte lipsa.
Te superi ca exista nerecunoscatori? Intreaba-ti cugetul tau, daca toti cei care te-au indatorat te-au gasit recunoscator.
Sa te porti cu inferiorul, asa cum ai vrea sa se poarte superiorul cu tine.
Oricine isi poate stapani durerea, in afara de cel ce o simte.
Multora le-a dat norocul prea mult, nimanui destul.
Sa vorbim asa cum gandim, sa gandim asa cum vorbim, vorbirea sa fie in concordanta cu viata noastra.
Calea invataturii e lunga, a exemplelor e scurta si sigura.
Suntem mai mult inspaimantati decat apasati de greutati. Ne chinuim mai mult cu inchipuirea decat cu viata adevarata.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.