Munca ii e prielnica omului. Il scoate din propria-i viata, ii intoarce privirile de la sine, il impiedica sa-l cerceteze pe acel altul care-i el si care-i face ingrozitoare singuratatea. E un leac al eticii si al esteticii. Munca mai are nepretuitul dar de a ne mangaia desertaciunea, de a amagi neputinta si de a ne insufla speranta intr-o intamplare fericita. Ne inchipuim ca prin ea ne inraurim soarta. Pentru ca nu pricepem legaturile firesti, care ne inlantuie propria sfortare de mecanica universala, ni se pare ca sfortarea aceasta e indreptata spre al nostru folos, impotriva restului. Munca ne da iluzia vointei, a fortei si a independentei. Ne indumnezeieste in ochii proprii. Face din noi, sub propria-ne privire, eroi, genii, demoni, demiurgi, zei, Dumnezeu.
Poate fi cineva fericit cand ia aminte la cate-s de facut pe lume, la cate insusi cata sa implineasca intr-o viata asa de scurta si de nesigura si vede ca-l apuca noaptea cu lucrul de-abia inceput?
A fi activ inseamna a trai. Gandirea si vointa n-ar fi nimic daca n-ar servi activitatii. Actiunea, activitatea, munca sunt necesare echilibrului moral si fizic al omului. Sunt insesi conditiile vietii sale. Sunt, de asemenea, conditiile de existenta ale societatilor umane. Natura a voit ca ele sa fie pentru toti o necesitate materiala; legea morala a facut din ele o datorie.
Trăiesc, ca orice om adevărat, din munca mea.
© CCC
Munca îl scutește pe om de trei mari rele: plictiseala, viciul, sărăcia.
(Dicționarul filosofic)
Munca este o necesitate pentru imensa majoritate; e o datorie pentru toti.
Munceste ca un rob, ordona ca un rege si creeaza ca un Dumnezeu.
Tot ceea ce nu izbutim sa indeplinim singuri ne limiteaza libertatea.
Frica de moarte ne face sa iubim munca, si asta ne este toata viata.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.