Munca ii e prielnica omului. Il scoate din propria-i viata, ii intoarce privirile de la sine, il impiedica sa-l cerceteze pe acel altul care-i el si care-i face ingrozitoare singuratatea. E un leac al eticii si al esteticii. Munca mai are nepretuitul dar de a ne mangaia desertaciunea, de a amagi neputinta si de a ne insufla speranta intr-o intamplare fericita. Ne inchipuim ca prin ea ne inraurim soarta. Pentru ca nu pricepem legaturile firesti, care ne inlantuie propria sfortare de mecanica universala, ni se pare ca sfortarea aceasta e indreptata spre al nostru folos, impotriva restului. Munca ne da iluzia vointei, a fortei si a independentei. Ne indumnezeieste in ochii proprii. Face din noi, sub propria-ne privire, eroi, genii, demoni, demiurgi, zei, Dumnezeu.
Este mai bine sa actionam in mod rational si sa gresim decat sa actionam fara ratiune si sa castigam.
Repausul nu se afla nicaieri in natura.
Daca odihna nu este si ea oarecum munca, atunci devine numai plictiseala.
Nici o actiune nu poate fi facuta in folosul omului fara a se intoarce, in scurt timp, impotriva oamenilor.
(Pentru o morala a ambiguitatii)
© CCC
Poate fi cineva fericit cand ia aminte la cate-s de facut pe lume, la cate insusi cata sa implineasca intr-o viata asa de scurta si de nesigura si vede ca-l apuca noaptea cu lucrul de-abia inceput?
Sunt oameni care, de teama sa nu abuzeze in vreun chip, prefera sa nu faptuiasca nimic. Despre acesti oameni se poate spune ca insasi simpla lor existenta este un abuz.
Mai bine rămâi tăcut, mai bine nici măcar să nu gândești, dacă nu ești pregătit să acționezi.
(Nașterea Noii Indii)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.