Citate de Cesare Pavese

Cu cat ma gandesc mai mult la viata omeneasca cu atat sunt mai convins ca trebuie sa-i dam Mila si Ironia ca martori  si ca judecatori, asa precum egiptenii chemau asupra mortilor lor pe zeita Isis si pe Mephtis. Ironia si Mila sunt doua sfetnice minunate; una zambind, ne face viata amabila; cealalta, care plange, ne-o face sacra. Ironia pe care o invoc eu nu este cruda. Ea nu-si bate joc nici de iubire, nici de frumusete. E blanda si binevoitoare. Rasul ei potoleste mania si tot ea ne invata sa glumim pe seama railor si a prostilor, pe care, fara ea, am putea avea slabiciunea sa-i uram.

Mila, cand nu e insotita de o iubire infinita, e mai ofensatoare decat dispretul.

Exista oare cineva care sa renunte cand poate sa aiba?

Omenesc lucru este sa-ti fie mila de cei necajiti si desi mila aceasta sade bine oricui, ea se cuvine a fi simtita mai cu seama de catre aceia care au avut si ei nevoie de o mangaiere odinioara.

Adevaratul ratat nu e cel care nu reuseste in lucrurile mari — cine reuseste? — ci in cele marunte.

Crede-ma, e fapta regeasca sa dai ajutor celor cazuti.

Unica bucurie pe lume este aceea de a incepe ceva. E frumos sa traiesti, pentru ca a trai inseamna a incepe mereu, in orice clipa.

Elogiul cel mai mare care i se poate aduce muncii omenesti, deci si artei, este faptul ca munca ne ingaduie sa traim in seninatate.

Mila, fata de un chin pe care l-ai provocat, se apropie de remuscare.

Exista ceva si mai trist decat pierderea idealurilor: implinirea lor.

Nu scapi de un lucru, ocolindu-l, ci trecand prin el.

Nu trebuie sa spunem nici in gluma ca suntem descurajati, pentru ca s-ar putea sa ne luam in serios.

Cand simtim remuscari pentru o fapta rea, nu durerea nemarginita a altora este aceea care ne displace, ci neplacerea pe care o simtim noi insine.

Toata problema vietii este aceasta: cum sa infrangi propria singuratate, cum sa comunici cu ceilalti.

Nu ne amintim zile, ne amintim clipe.

Vine o vreme cand ne dam seama ca tot ceea ce facem va deveni la timpul sau amintire. Este maturitatea. Pentru a ajunge la ea trebuie tocmai sa ai amintiri.

A fi indragostit e un fapt strict personal, care nu priveste obiectul iubit, nici chiar daca acesta raspunde si el cu dragoste.

Trebuie sa-ti transformi in virtuti defectele de care nu poti scapa.

Doamnele mele, țineți cont de asta și amintiți-vă mereu: cel mai mare dușman al vostru este propria voastră compasiune, care vă face să comiteți majoritatea greșelilor voastre. © CCC

Plangem nenorocirile dusmanilor nostri mai degraba din orgoliu decat din bunatate; spre a-i face sa simta ca stam deasupra lor, le dam semne de mila.