Citate de Garabet Ibraileanu

Mila, cand nu e insotita de o iubire infinita, e mai ofensatoare decat dispretul.

De fapt, ce sunt generozitatea, clementa, omenia, daca nu mila aplicata celor slabi, celor vinovati, sau omenirii in general?

In infinitul timpului si al spatiului ne-am intalnit in aceeasi nebuloasa, in acelasi sistem solar, in aceeasi planeta, in acelasi secol, in aceeasi generatie, in aceeasi tara, in acelasi loc, sub acelasi acoperamant, si totusi ne uram, ori cel putin ne suntem indiferenti, in loc sa ne aruncam unii in bratele altora.

Amintirile: o muzica ce ne vine de undeva de dincolo de orizont.

Cand intre doi oameni exista o controversa aprinsa si cand vine un eveniment care da dreptate completa unuia dintre ei, acesta, daca are sufletul de elita, cauta sa treaca fara a sublinia victoria, simtindu-se oarecum jenat si parca vinovat de atata triumf. Sufletele de rand fac contrariul.

Mila este o indemanatica prevedere a nenorocirilor ce ne pandesc; ajutam pe altii pentru ca si ei sa ne ajute in imprejurari asemanatoare. Clementa este, aparent, o varietate a milei. In realitate, ea se practica uneori din, vanitate, alteori din lene, adeseori din frica, si aproape intotdeauna din toate aceste trei motive laolalta.

Cand cineva persifleaza morala, sunt toate posibilitatile sa fie om de treaba. Dar cand cineva predica necontenit morala, sunt toate posibilitatile sa fie un om plin de pacate.

Daca n-ai in tine destula politete pentru toata lumea, fii mai politicos cu inferiorii decat cu egalii, mai politicos cu egalii decat cu superiorii. Lipsa de politete fata de egali si superiori este numai o necuviinta, care iti poate atrage represalii, pe cand fata de inferiori este o cruzime si o lasitate, caci provoaca o durere care nu poate riposta.

In padurile primitive - ciomagul; in societate - sarcasmul. Expresia fizica a sentimentului, aceeasi: aratarea caninilor.

Cand ceri cuiva indulgenta, ii ceri dispret indulcit, ori, dupa imprejurari, agravat cu bunavointa.

Crede-ma, e fapta regeasca sa dai ajutor celor cazuti.

Cu cat ma gandesc mai mult la viata omeneasca cu atat sunt mai convins ca trebuie sa-i dam Mila si Ironia ca martori  si ca judecatori, asa precum egiptenii chemau asupra mortilor lor pe zeita Isis si pe Mephtis. Ironia si Mila sunt doua sfetnice minunate; una zambind, ne face viata amabila; cealalta, care plange, ne-o face sacra. Ironia pe care o invoc eu nu este cruda. Ea nu-si bate joc nici de iubire, nici de frumusete. E blanda si binevoitoare. Rasul ei potoleste mania si tot ea ne invata sa glumim pe seama railor si a prostilor, pe care, fara ea, am putea avea slabiciunea sa-i uram.

Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din opiniile tale. Celorlalti nu le face onoarea intransigentei tale.

Suferinta umana nu poate decat sa intareasca in noi instinctul milei.

Ai mila numai de oameni care n-au mila de ei insisi.

Doamnele mele, țineți cont de asta și amintiți-vă mereu: cel mai mare dușman al vostru este propria voastră compasiune, care vă face să comiteți majoritatea greșelilor voastre. © CCC

Daca, apucand pe un drum, ti-ai rupt un picior, nu regreta ca n-ai apucat pe un altul, caci nu stii daca nu ti le rupeai pe amandoua.

Orice om, din cauza unui instinct atavic, are tandrete pentru puii de om si, prin derivatie de animal, de planta, si chiar pentru miniaturile de obiecte.

In orice biblioteca, scriitorii in viata alcatuiesc o minoritate infima; marii cititori stau toata viata de vorba cu mortii.

Daca inca nu ti-e rusine de nebuniile pe care le faceai pentru ea, sa stii ca iubirea n-a murit cu totul.