Citate de Garabet Ibraileanu

Fericirea este placerea sufletului. O simpla senzatie, un sunet, o culoare, atingerea mainii unei femei, daca angajeaza sufletul, devine o fericire.

Omul care, prin vorbe, gesturi, fapte marunte, isi descarca necontenit sentimentele, in masura in care apar, e tot asa de impropriu pentru actiune sistematica, grea si lunga, ca si pentru tractiune intensa o locomotiva care si-ar pierde necontenit vaporii, pufnind prin toate deschizaturile.

Insusirile date integral de natura, ca inteligenta sau talentul, confera meritele cele mai mari, desi omul nu are nici un merit ca le poseda; pe cand insusirile pentru care omul are un merit ca le poseda, ca virtutea sau bunatatea, confera merite mult mai mici.

In anumite situatii, invingatorului ii este rusine de cel pe care l-a invins, tocmai fiindca si-a aratat superioritatea fata de el.

Nu spune nimic bun despre tine, caci nimeni nu te va crede. Nu spune nimic rau despre tine, caci toti te vor crede.

Pesimismul este iubirea arzatoare de viata si tanguirea ca ea nu da destule placeri ori ca nu i le poate stoarce indestul si ca se ispraveste odata.

Uneori, din exces de discretie, subliniem prin rezerva noastra ceea ce celalalt credea ca trece neobservat si devenim indiscreti. In unele  cazuri, reusind sa ne jucam rolul perfect, excesul de discretie ne face sa aparem insensibili.

Amintirile: o muzica ce ne vine de undeva de dincolo de orizont.

Daca, apucand pe un drum, ti-ai rupt un picior, nu regreta ca n-ai apucat pe un altul, caci nu stii daca nu ti le rupeai pe amandoua.

In infinitul timpului si al spatiului ne-am intalnit in aceeasi nebuloasa, in acelasi sistem solar, in aceeasi planeta, in acelasi secol, in aceeasi generatie, in aceeasi tara, in acelasi loc, sub acelasi acoperamant, si totusi ne uram, ori cel putin ne suntem indiferenti, in loc sa ne aruncam unii in bratele altora.

Omul nu renunta decat la ceea ce nu-i trebuie, ori la ceea ce e imposibil. Dar pentru aceasta i se cere multa filozofie.

Omul gaseste intotdeauna motive inalte pentru actiunile sale egoiste. Antropofagul, care-si mananca parintii din lipsa de carne, e convins ca face un act moral, ca indeplineste o datorie religioasa. Aceasta dovedeste idealismul omului, adica neputinta lui de a-si recunoaste mobile egoiste si josnice.

Inteligentii se impart in doua: buni si rai. Prostii se impart in una: rai.

Nu te certa cu viata. Nu fi o fiinta abstracta.

Cu cat un popor e mai putin civilizat, cu atat are mai multe cuvinte straine in limba.

Fericirea este placerea sufletului. O simpla senzatie, un sunet, o culoare, atingerea mainii unei femei, daca implica sufletul, devine o fericire.

Pazeste-te chiar cand esti singur sa rostesti sau sa faci lucruri urate. Invata-te sa te rusinezi mai ales de tine decat de altul.

Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din opiniile tale. Celorlalti nu le face onoarea intransigentei tale.

Daca n-ai in tine destula politete pentru toata lumea, fii mai politicos cu inferiorii decat cu egalii, mai politicos cu egalii decat cu superiorii. Lipsa de politete fata de egali si superiori este numai o necuviinta, care iti poate atrage represalii, pe cand fata de inferiori este o cruzime si o lasitate, caci provoaca o durere care nu poate riposta.

Daca inca nu ti-e rusine de nebuniile pe care le faceai pentru ea, sa stii ca iubirea n-a murit cu totul.