Citate de Garabet Ibraileanu

Daca inca nu ti-e rusine de nebuniile pe care le faceai pentru ea, sa stii ca iubirea n-a murit cu totul.

Fericirea este placerea sufletului. O simpla senzatie, un sunet, o culoare, atingerea mainii unei femei, daca implica sufletul, devine o fericire.

Inteligentii se impart in doua: buni si rai. Prostii se impart in una: rai.

Mai degraba vei pastra relatii bune cu cineva, nedandu-i nimic, decat dandu-i ceea ce nu mai poti continua sa ii dai, sentimente sau lucruri.

Amintirile: o muzica ce ne vine de undeva de dincolo de orizont.

Orice om, din cauza unui instinct atavic, are tandrete pentru puii de om si, prin derivatie de animal, de planta, si chiar pentru miniaturile de obiecte.

Daca, apucand pe un drum, ti-ai rupt un picior, nu regreta ca n-ai apucat pe un altul, caci nu stii daca nu ti le rupeai pe amandoua.

Pesimismul este iubirea arzatoare de viata si tanguirea ca ea nu da destule placeri ori ca nu i le poate stoarce indestul si ca se ispraveste odata.

Delicatetea este calitatea suprema si cea mai rara a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toate celelalte, inteligenta, bunatatea, altruismul, generozitatea, discretia, marinimia... un om lipsit de o singura calitate a sufletului nu are delicatetea completa. Atunci ea este cu lacune si eclipse.

A regreta ca nu te-ai nascut altfel inseamna a regreta ca te-ai nascut tu, si nu s-a nascut altcineva. A dori sa fii altfel inseamna a dori sa mori tu si sa se nasca altcineva. Caci tu, tu esti tu.

Prin sentimente, oricare, bune sau rele, atarni de oameni. Prin inteligenta, ii domini.

Pazeste-te chiar cand esti singur sa rostesti sau sa faci lucruri urate. Invata-te sa te rusinezi mai ales de tine decat de altul.

Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din opiniile tale. Celorlalti nu le face onoarea intransigentei tale.

Uneori, din exces de discretie, subliniem prin rezerva noastra ceea ce celalalt credea ca trece neobservat si devenim indiscreti. In unele  cazuri, reusind sa ne jucam rolul perfect, excesul de discretie ne face sa aparem insensibili.

Nu exista sacrificiu. A trai sarac pentru a nu abjura o idee este a prefera placerea abstracta si inalta de a starui in acea idee, placerii senzuale si inferioare de a manca si a bea bine.

Fericirea este placerea sufletului. O simpla senzatie, un sunet, o culoare, atingerea mainii unei femei, daca angajeaza sufletul, devine o fericire.

Mila, cand nu e insotita de o iubire infinita, e mai ofensatoare decat dispretul.

Unii concep viata ca un râu, in voia caruia nu ai decat sa te lasi, ca sa ajungi la ţarmuri inflorite. Altii o con­cep ca un curent, in susul caruia trebuie sa inoti voiniceste, cu speranta indoielnica de a ajunge la un mal aspru, unde sa-ti odihnesti capul obosit.

Omul nu renunta decat la ceea ce nu-i trebuie, ori la ceea ce e imposibil. Dar pentru aceasta i se cere multa filozofie.

Cu cat un popor e mai putin civilizat, cu atat are mai multe cuvinte straine in limba.