Omul care, prin vorbe, gesturi, fapte marunte, isi descarca necontenit sentimentele, in masura in care apar, e tot asa de impropriu pentru actiune sistematica, grea si lunga, ca si pentru tractiune intensa o locomotiva care si-ar pierde necontenit vaporii, pufnind prin toate deschizaturile.
Daca, apucand pe un drum, ti-ai rupt un picior, nu regreta ca n-ai apucat pe un altul, caci nu stii daca nu ti le rupeai pe amandoua.
Pesimismul este iubirea arzatoare de viata si tanguirea ca ea nu da destule placeri ori ca nu i le poate stoarce indestul si ca se ispraveste odata.
A regreta ca nu te-ai nascut altfel inseamna a regreta ca te-ai nascut tu, si nu s-a nascut altcineva. A dori sa fii altfel inseamna a dori sa mori tu si sa se nasca altcineva. Caci tu, tu esti tu.
Al meu, al tau: “Cainele acesta este al meu”, zic copiii; “acesta este locul meu sub soare”, zic cei mari. Eu vad in aceste spuse inceputul si imaginea uzurparii intregului pamant.
Delicatetea este calitatea suprema si cea mai rara a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toate celelalte, inteligenta, bunatatea, altruismul, generozitatea, discretia, marinimia... un om lipsit de o singura calitate a sufletului nu are delicatetea completa. Atunci ea este cu lacune si eclipse.
Dragostea abstracta pentru umanitate ascunde aproape intotdeauna o iubire egoista fata de tine insuti.
Egoismul nostru merge atat de departe incat credem, cand e furtuna, ca nu tuna decat pentru noi.
Cand un prieten te paraseste in nenorocirea lui, iti da tot atata dovada ca nu ti-a fost prieten adevarat, ca si cand te paraseste in nenorocirea ta.
Insusirile date integral de natura, ca inteligenta sau talentul, confera meritele cele mai mari, desi omul nu are nici un merit ca le poseda; pe cand insusirile pentru care omul are un merit ca le poseda, ca virtutea sau bunatatea, confera merite mult mai mici.
Omul gaseste intotdeauna motive inalte pentru actiunile sale egoiste. Antropofagul, care-si mananca parintii din lipsa de carne, e convins ca face un act moral, ca indeplineste o datorie religioasa. Aceasta dovedeste idealismul omului, adica neputinta lui de a-si recunoaste mobile egoiste si josnice.
In padurile primitive - ciomagul; in societate - sarcasmul. Expresia fizica a sentimentului, aceeasi: aratarea caninilor.
E foarte greu sa apleci urechea la toate glasurile si sa raspunzi tuturor cerintelor si, in afara de asta, s-o scoti la capat cu amaraciunile propriei existente.
Egoismul e cel ce ne dicteaza aprecierea insusirilor bune sau rele ale altuia.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.