Citate de Garabet Ibraileanu

Fata pe care ai iubit-o la optsprezece ani si n-ai mai vazut-o de atunci, o iubesti toata viata.

Mai degraba vei pastra relatii bune cu cineva, nedandu-i nimic, decat dandu-i ceea ce nu mai poti continua sa ii dai, sentimente sau lucruri.

Uneori, din exces de discretie, subliniem prin rezerva noastra ceea ce celalalt credea ca trece neobservat si devenim indiscreti. In unele  cazuri, reusind sa ne jucam rolul perfect, excesul de discretie ne face sa aparem insensibili.

In orice biblioteca, scriitorii in viata alcatuiesc o minoritate infima; marii cititori stau toata viata de vorba cu mortii.

Omul solitar gandeşte singur şi creează noi valori pentru comunitate. © CCC

Și cruda singurătate Pe care fiecare o descoperă în sine, dacă iubește, Cade acum, infinită, Mă desparte de tine pentru totdeauna. (Sentimentul timpului) © CCC

Un om singur este intotdeauna in companie rea.

Omul are groaza de singuratate. Si dintre toate singuratatile, singuratatea morala e aceea care-l inspaimanta mai mult.

Este supremul lux, cand ai de toate, sa negi societatea; caci astfel scapi de ceea ce-i datorezi.

Singuratatea e poate o forta, dar desigur nu aduce fericirea.

Potop, cad stele albe de cristal Şi ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate, Azi, a murit chiar visul meu final.   Şi ninge-n miezul nopţii glacial... Şi tu iar tremuri, suflet singuratic, Pe vatră-n para slabă, în jăratec, - Încet, cad lacrimi roze, de cristal. (Singur)

Cu cat un popor e mai putin civilizat, cu atat are mai multe cuvinte straine in limba.

Singuratatea este buna pentru spiritele mari si rea pentru cele mici. Singuratatea tulbura creierele pe care nu le ilumineaza. © CCC

Omul singur nu e mai mult decat o licarire de constiinta trecatoare… Numai colectivitatea organizata devine o forta constructiva. Singularizat, omul se pierde, pe cand intr-o colectivitate, orice sfortare isi gaseste locul ei si toate impreuna contribuie la inaltarea fiecarui individ.

Omul singuratic, in mutenia lui, vede si simte lucrurile in acelasi timp mai sters, dar si mai patrunzator decat cel ce traieste in mijlocul multimii; gandurile ii sunt mai grele, mai ciudate si intotdeauna au un iz de tristete. Imagini si constatari ce ar putea fi usor indepartate cu o privire, un zambet sau un schimb de pareri il preocupa peste masura, capata in tacere proportii, se adancesc, se prefac in eveniment, in aventura, in sentiment. Singuratatea da nastere originalitatii, frumusetii indraznete si stranii, creeaza poezia. Dar in acelasi timp genereaza absurdul, falsul, disproportionalul si nepermisul.

Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din opiniile tale. Celorlalti nu le face onoarea intransigentei tale.

Cu cât o minte este mai puternică și originală, cu atât se va înclina către religia singurătății.

Toata problema vietii este aceasta: cum sa infrangi propria singuratate, cum sa comunici cu ceilalti.

Singuratate: dulce absenta a privirilor. (Nemurirea) © CCC

Mi-am împrăștiat singurătatea pe caldarâmul străzii și nimeni nu înțelege de ce o fac. De ce-aș fi singur? se întreabă toți - ca și cum singurătatea ar fi o stare de lucruri inacceptabilă. Oamenii înțeleg, sigur că înțeleg ce este singurătatea, dar nu sunt în stare s-o înțeleagă decât pe a lor. Fiecare pe-a lui. Nu, oameni buni! A fi singur înseamnă a sta de vorbă cu tine însuți, a plânge cu tine însuți, a râde cu tine însuți, a fi, fericit sau nefericit, cu tine însuți. Ieri a fost o zi, astăzi este o zi, mâine va fi o zi - toate la fel. (Fresce interioare)