Citate despre Caracter

Nu putem purta pica severitatii, atunci cand ea e indreptatita de un caracter ales, de moravuri curate si cand e chibzuit impletita cu bunatatea.

Nu te poti astepta la nimic bun de la tinerii care isi marturisesc greselile, se caiesc, apoi o iau de la capat. Oamenii de caracter nu-si marturisesc greselile decat lor insisi si se pedepsesc tot singuri.

In infinitul timpului si al spatiului ne-am intalnit in aceeasi nebuloasa, in acelasi sistem solar, in aceeasi planeta, in acelasi secol, in aceeasi generatie, in aceeasi tara, in acelasi loc, sub acelasi acoperamant, si totusi ne uram, ori cel putin ne suntem indiferenti, in loc sa ne aruncam unii in bratele altora.

Cum pretindem de la vointa, din care izvorasc faptele, un caracter, asa pretindem si de la inteligenta, din care izvorasc gandurile, un caracter. Uneori, intalnim spirite foarte inteligente, dar fara caracter intelectual.

E o insusire rara si utila aceea de a sti sa prevezi in toate imprejurarile actiunile oamenilor dupa caracterul lor, decat sa le judeci caracterul dupa fapte.

Daca inca nu ti-e rusine de nebuniile pe care le faceai pentru ea, sa stii ca iubirea n-a murit cu totul.

Caracterul este izvorul vietii din care izvorasc actiunile individuale.

Marile caractere sunt intemeiate pe opinii evidente.

Caracterul este izvorul vietii din care izvorasc actiunile viitoare.

Schele si nimic altceva: principiile sunt schelele cu ajutorul carora se cladeste un caracter. Cand caracterul e format, schelele se pot darama. De altfel, ati remarcat, desigur, ca numai adolescentii fac caz de “principii”.

In padurile primitive - ciomagul; in societate - sarcasmul. Expresia fizica a sentimentului, aceeasi: aratarea caninilor.

Formați caractere, iată ce ne lipsește. (Din discursul la inaugurarea Fundației Universitare din București)

Fericirea este placerea sufletului. O simpla senzatie, un sunet, o culoare, atingerea mainii unei femei, daca angajeaza sufletul, devine o fericire.

Talentul se formeaza in singuratate, caracterul, in societate.

Daca, apucand pe un drum, ti-ai rupt un picior, nu regreta ca n-ai apucat pe un altul, caci nu stii daca nu ti le rupeai pe amandoua.

…Nu da gandirii tale grai si nici smintitelor dorinte infaptuire; nu fi trufas, dar nici nu te injosi. Prieteni incercati de ti-ai ales, cu legaturi de otel de suflet sa ti-i prinzi. De certuri fugi cat poti, dar cand te bati, dusmanul sa-si dea seama cine esti… Bani cu-mprumut nu da, nici nu lua, caci pierzi si banii si prietenia. Si mai ales, nu te minti pe tine, si-asa cum vine noaptea dupa zi, nu vei putea nici tu minti pe nimeni.

Omul gaseste intotdeauna motive inalte pentru actiunile sale egoiste. Antropofagul, care-si mananca parintii din lipsa de carne, e convins ca face un act moral, ca indeplineste o datorie religioasa. Aceasta dovedeste idealismul omului, adica neputinta lui de a-si recunoaste mobile egoiste si josnice.

Un caracter onest e mai sigur decat legea.

Nu e adevarat ca suferinta innobileaza caracterul; cateodata fericirea poate avea o astfel de consecinta; in general, suferinta il face pe om meschin si razbunator.

In orice biblioteca, scriitorii in viata alcatuiesc o minoritate infima; marii cititori stau toata viata de vorba cu mortii.