Tot ce am citit, tot ce am gandit, toate paradoxurile mele fortate, ura impotriva conventionalismului, dispretul meu pentru banal nu ma impiedica sa ma induiosez in prima zi de primavara, sa caut violete pe langa gardurile de maracini, printre gunoaie si hartii putrezite, sa joc “bile” cu baietii, sa ma uit la soparle, la fluturi cu aripi galbene.
O singura experienta capata tot mai multa valoare pentru mine; totul depinde de munca. Ei i se datoreaza tot, si ea este marele indrumator al vietii.
Egoismul e cel ce ne dicteaza aprecierea insusirilor bune sau rele ale altuia.
Prudenta nu e decat eufemismul fricii.
Vorba e nu sa castigi multi bani, ci sa cheltuiesti putini.
Omul gaseste intotdeauna motive inalte pentru actiunile sale egoiste. Antropofagul, care-si mananca parintii din lipsa de carne, e convins ca face un act moral, ca indeplineste o datorie religioasa. Aceasta dovedeste idealismul omului, adica neputinta lui de a-si recunoaste mobile egoiste si josnice.
Iubirea de sine e cel mai priceput dintre lingusitori.
Nu exista rai, dar trebuie sa ne straduim a merita sa existe unul.
Prudenta nu e decat o calitate: nu trebuie sa faci din ea o virtute.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.