Citate de Jean-Jacques Rousseau

Toate popoarele civilizate au respectat femeia.

Datoriile mele faţă de Veneţia, datorii de onoare, dacă au existat vreodată, erau greu de suportat. (Confesiuni) © CCC

Cel mai vadit semn de mila fata de cineva care are un punct dureros este sa nu-l atingi deloc.

Nu-ti depasi niciodata drepturile si ele vor deveni curand nelimitate.

Plangem nenorocirile dusmanilor nostri mai degraba din orgoliu decat din bunatate; spre a-i face sa simta ca stam deasupra lor, le dam semne de mila.

Trebuie sa evitam dorintele ce nu pot fi indeplinite decat cu ajutorul altora.

In zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea sa, mai iute decat marea si valurile, ne urmareste pana la capatul lumii si oriunde am merge, ducem cu noi ceea ce ne ajuta sa traim.

O tara in care nimeni n-ar incalca legile n-ar avea nevoie de ele.

Mila este o indemanatica prevedere a nenorocirilor ce ne pandesc; ajutam pe altii pentru ca si ei sa ne ajute in imprejurari asemanatoare. Clementa este, aparent, o varietate a milei. In realitate, ea se practica uneori din, vanitate, alteori din lene, adeseori din frica, si aproape intotdeauna din toate aceste trei motive laolalta.

Cu cat ma gandesc mai mult la viata omeneasca cu atat sunt mai convins ca trebuie sa-i dam Mila si Ironia ca martori  si ca judecatori, asa precum egiptenii chemau asupra mortilor lor pe zeita Isis si pe Mephtis. Ironia si Mila sunt doua sfetnice minunate; una zambind, ne face viata amabila; cealalta, care plange, ne-o face sacra. Ironia pe care o invoc eu nu este cruda. Ea nu-si bate joc nici de iubire, nici de frumusete. E blanda si binevoitoare. Rasul ei potoleste mania si tot ea ne invata sa glumim pe seama railor si a prostilor, pe care, fara ea, am putea avea slabiciunea sa-i uram.

Daca ratiunea il formeaza pe om, sentimentul e insa acela care il conduce.

De fapt, ce sunt generozitatea, clementa, omenia, daca nu mila aplicata celor slabi, celor vinovati, sau omenirii in general?

Fac acelasi lucru ca si Montaigne, dar cu un scop total diferit fata de al sau: caci el nu-si scria Eseurile decat pentru altii, iar eu imi scriu reveriile doar pentru mine. (Reveriile plimbaretului singuratic) © CCC

Doamnele mele, țineți cont de asta și amintiți-vă mereu: cel mai mare dușman al vostru este propria voastră compasiune, care vă face să comiteți majoritatea greșelilor voastre. © CCC

Constiinta! Constiinta! Instinct dumnezeiesc, voce nemuritoare si cereasca, calauza sigura a unei fiinte nestiutoare si marginita, dar inteligenta si libera; judecator fara gres al binelui si al raului, care face pe om asemenea lui Dumnezeu, tu il faci sa faptuiasca ce e moral! Fara tine nu simt in mine nimic care sa ma ridice deasupra dobitoacelor.

Pentru a fi ceva, pentru a fi tu insuti si intotdeauna acelasi, trebuie sa actionezi cum vorbesti: trebuie sa fii decis intotdeauna asupra caii de urmat si s-o urmezi deschis si neclintit.

Suferinta umana nu poate decat sa intareasca in noi instinctul milei.

Este contra naturii ca o mana de oameni sa se imbuibe cu prisosuri, in vreme ce multimea infometata e lipsita de strictul necesar.

Pasiunii de a ne distinge ii datoram tot ce omenirea are mai bun si mai rau; virtutile si viciile, cunostintele si erorile, cuceritorii si filosofii.

Trebuie să fi învăţat deja multe lucruri pentru a şti să întrebi ceea ce nu ştii. (Julie sau Noua Eloiză) © CCC