Citate despre Intrebare

Asigura-ti binele, facand cat mai putin rau altuia.

Daca ratiunea il formeaza pe om, sentimentul e insa acela care il conduce.

Dacă ar exista un popor de zei, ar avea o conducere democratică. O formă de guvernământ atât de desăvârșită nu convine oamenilor. (Reveriile unui călător singuratic)

Suferintele noastre cele mai mari isi au izvorul in noi insine.

Orice interogare este o căutare. (Ființă și timp)

Vointa este singura care poate coordona fortele statului in vederea realizarii scopului sau, care este binele comun.

Daca exista in lume un rang de natura sa-i faca ilustri pe cei care-l detin, acela este fara indoiala rangul pe care il dau talentele si virtutea.

Cu cat nevoile sunt mai putin firesti si mai putin imperioase, cu atat cresc pasiunile, si - lucru mai rau - creste si puterea de a le satisface.

De fapt, ce sunt generozitatea, clementa, omenia, daca nu mila aplicata celor slabi, celor vinovati, sau omenirii in general?

Cand i se ia omului orice libertate a vointei, faptele sale nu mai pot avea vreo moralitate.

Să întrebi ceea ce ştii, Nu trebuie să-ţi pierzi timpul. Și la întrebări fără răspuns, Cine ţi-ar putea răspunde. ©  CCC

Conștiință! Conștiință! Instinct divin, nemuritor și voce cerească. Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), Emile sau Despre educație "Conştiinţă! Conştiinţă! Instinct divin, nemuritor şi voce cerească; călăuză sigură a unei fiinţe ignorante şi mărginite, dar inteligentă şi liberă; judecător infailibil al binelui şi răului, care îl faci pe om asemenea lui Dumnezeu, tu reprezinţi excelenţa naturii sale şi moralitatea acţiunilor sale; fără tine nu simt nimic din ceea ce m-ar putea ridica deasupra animalelor, decât tristul privilegiu de a rătăci din eroare în eroare, cu ajutorul unui intelect lipsit de norme şi al unei raţiuni lipsite de principii." Istoricul sau etnologul, observând diversitatea obiceiurilor, concluzionează că moralitatea este relativă la cultură, dependentă de educație și variabilă în funcție de vremuri. Dar perspectiva filosofului tinde să depășească această eterogenitate. Nu există oare, în centrul fiecărei evaluări morale, o conștiință universală a binelui și răului? Răspunsul la această întrebare necesită, potrivit lui Rousseau, să ne consultăm în primul rând inimile, pentru a garanta onestitatea judecății noastre. Adâncul sufletului nostru adăpostește într-adevăr un principiu înnăscut al dreptății și virtuții, în care trebuie să avem încredere. Aceasta este conștiința, o facultate pe care natura a pus-o în fiecare dintre noi și care, prin adevărul său instinctiv, depășește toate recomandările societății sau ale rațiunii. De exemplu, vocea ei este cea care se face auzită atunci când suntem acceptabili în ochii celorlalți, dar, în ochii sufletului nostru, nevrednici. Desigur, cu condiția să permitem acestei facultăți divine să se exprime în noi și să ascultăm judecata sa infailibilă. Iubirea binelui și aversiunea față de rău sunt astfel experimentate înainte de a fi învățate. Dar această voce cerească care ne îndeamnă să ne ridicăm deasupra noastră este adesea înăbușită de interesele noastre egoiste... sau chiar ascunsă de educația noastră. De aceea, în instrucțiunile sale pentru Émile (în tratatul Émile sau Despre educație), Rousseau recomandă în mod neașteptat ca tânărul său elev să fie lăsat de capul său, sperând că natura sa îi va fi un ghid mai bun decât artificiile civilizației. În ceea ce privește supremația conștiinței morale, optimismul lui Rousseau poate fi temperat de remarca ironică a contemporanului său Diderot: „Vocea conștiinței și a onoarei este într-adevăr slabă atunci când măruntaiele țipă.” © CCC

Legile, in general mai putin puternice decat pasiunile, tempereaza oamenii, fara a-i schimba.

Durerea de a nu avea ce dorim e mult mai mare decat placerea de a avea.

…primul care, împrejmuindu-și un teren s-a gândit să spună: Acesta e al meu, şi a găsit oameni destul de simpli care să-l creadă, a fost adevăratul fondator al societăţii civile. De câte crime, războaie, omoruri, de câte mizerii şi orori nu ar fi fost cruţat genul uman dacă acela care smulgând ţăruşii sau acoperind şanţul cu pământ, ar fi strigat: “Feriți- vă de a da ascultare acestui impostor. Sunteţi pierduţi dacă uitaţi că roadele sunt ale tuturor şi pământul nu este al nimănui”. (Discurs asupra inegalităţii dintre oameni)

Intrebarilor care nu ofera singure raspuns nu li se va da raspuns niciodata.

Cea mai nobila intrebare in lume este aceasta: Ce bine pot face eu aici?

Mai bine o libertate primejdioasa decat o sclavie linistita.

Recunostinta este desigur o datorie pe care trebuie sa ti-o faci, dar nu un drept ce se poate pretinde.

Nu e necesar ca toate întrebările să aibă răspuns. Pentru cele mai importante, e deja foarte mult faptul că au fost puse. (Aforisme și reflecții) © CCC