„De ce"-urile sunt simultan farmecul si poticneala mintii. Ele semnaleaza inocenta curiozitate a unei specii febrile, in perpetua expansiune intelectuala, dar si stupoarea paralizanta a interogatiei gratuite. „De ce" - intreaba si desteptii si prostii. „Prostii" produc ceea ce se numeste „de ce"-ul castrator, adica o intrebare careia nu i se poate raspunde si care blocheaza orice infaptuire eficienta: nu exista solutie, dar se suspenda si bruma de solutie anterioara intrebarii. E ca si cum ai spune: nu ma urc in lift pana nu inteleg cum functioneaza. S-ar putea sa urci toata viata pe scari.
E un profesionist. Va izbuti să pareze uşor diversele atacuri, când eludând cu graţie întrebarea, când promiţând să revină la ea mai târziu. De câteva ori, va reuşi chiar să sugereze că întrebarea putea să aibă sens în alte epoci din evoluţia informaticii, dar că acum e fără obiect.
(Extinderea domeniului luptei)
În trecut, căutam întotdeauna răspunsuri. Astăzi, știu că există doar întrebări. Așa că doar trăiesc.
© CCC
Trebuie să fi învăţat deja multe lucruri pentru a şti să întrebi ceea ce nu ştii.
(Julie sau Noua Eloiză)
© CCC
Auzim doar intrebarile la care suntem in stare sa gasim un raspuns.
Iubirea este vaccinul amorului-propriu.
© CCC
Intrebarilor care nu ofera singure raspuns nu li se va da raspuns niciodata.
Există o singură necesitate: ca lumea să existe. Cum se adaptează individul la acest lucru nu contează prea mult.
(Agnes Bernauer)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.