„De ce"-urile sunt simultan farmecul si poticneala mintii. Ele semnaleaza inocenta curiozitate a unei specii febrile, in perpetua expansiune intelectuala, dar si stupoarea paralizanta a interogatiei gratuite. „De ce" - intreaba si desteptii si prostii. „Prostii" produc ceea ce se numeste „de ce"-ul castrator, adica o intrebare careia nu i se poate raspunde si care blocheaza orice infaptuire eficienta: nu exista solutie, dar se suspenda si bruma de solutie anterioara intrebarii. E ca si cum ai spune: nu ma urc in lift pana nu inteleg cum functioneaza. S-ar putea sa urci toata viata pe scari.
Să întrebi ceea ce ştii,
Nu trebuie să-ţi pierzi timpul.
Și la întrebări fără răspuns,
Cine ţi-ar putea răspunde.
© CCC
Nu e necesar ca toate întrebările să aibă răspuns. Pentru cele mai importante, e deja foarte mult faptul că au fost puse.
(Aforisme și reflecții)
© CCC
Cea mai nobila intrebare in lume este aceasta: Ce bine pot face eu aici?
Auzim doar intrebarile la care suntem in stare sa gasim un raspuns.
Curajul e o medie intre temeritate si lasitate.
Lumea este o fraza muzicala, ce are sunetul operei perfecte.
E un profesionist. Va izbuti să pareze uşor diversele atacuri, când eludând cu graţie întrebarea, când promiţând să revină la ea mai târziu. De câteva ori, va reuşi chiar să sugereze că întrebarea putea să aibă sens în alte epoci din evoluţia informaticii, dar că acum e fără obiect.
(Extinderea domeniului luptei)
A pune întrebări este un obicei prost într-o discuţie dintre doi gentlemeni.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.