Dona Angela: – Doamne, ce om! Iată că acum începe să discute dacă ar trebui să meargă sau nu! Aceste lucruri, domnule filozof și domnule soț, se rezolvă cu inima și nu cu capul. E amuzant că nu ai început să te uiți prin cărțile tale vechi pentru a găsi soluția problemei. Sunt chiar surprinsă că nu ai încercat să afli dacă vreun filozof german sau vreun clasic grec nu a vorbit întâmplător despre viitoarea căsătorie a domnișoarei Mathilde d’Avendano cu ducele d’Almonte; și dacă, din păcate, ai fi constatat că unul dintre cărturarii tăi preferați a demonstrat prin A plus B dificultățile căsătoriei, tot prin A plus B, ai lăsa-o să moară pe biata mea fiică.
(Ori nebunie, ori sfințenie)
© CCC
Căsătoria e un lucru imposibil și, totuși, e ultima soluție.
(Scrisoare către Jacques Rivière)
„De ce”-urile sunt simultan farmecul si poticneala mintii. Ele semnaleaza inocenta curiozitate a unei specii febrile, in perpetua expansiune intelectuala, dar si stupoarea paralizanta a interogatiei gratuite. „De ce” – intreaba si desteptii si prostii. „Prostii” produc ceea ce se numeste „de ce”-ul castrator, adica o intrebare careia nu i se poate raspunde si care blocheaza orice infaptuire eficienta: nu exista solutie, dar se suspenda si bruma de solutie anterioara intrebarii. E ca si cum ai spune: nu ma urc in lift pana nu inteleg cum functioneaza. S-ar putea sa urci toata viata pe scari.
Cele mai mari si mai importante probleme ale vietii sunt, toate, esentialmente fara solutie. Nu vor putea fi niciodata rezolvate, ci doar depasite.
Artistul creator are ceva in comun cu eroul. Desi functioneaza pe alt plan, si el isi imagineaza ca are solutii de oferit. Isi jertfeste viata pentru a infaptui triumfuri imaginare. Si la incheierea fiecarei grandioase experiente, fie a politicianului, a razboinicului, a poetului sau a filozofului, problemele vietii continua sa pastreze aceeasi infatisare enigmatica.
Se spune ca cele mai fericite popoare sunt acelea care nu au istorie. Popoarele cu istorie, cele care au faurit istoria, par sa nu fi izbutit altceva, prin infaptuirile lor, decat sa fi accentuat caracterul etern al luptei. Si, pana la urma, pier si ele ca si acelea care nu au depus nicio stradanie, care s-au multumit sa traiasca si sa se bucure de viata.
Astazi ne gandim la revolutie, nu ca la o solutie la problemele ridicate de actualitate, ci ca la un miracol care ne scuteste de rezolvarea problemelor.
(Opresiune si libertate)
© CCC