Cât de scurtă este viața; ce trist să trăiești atât de puțin! Cât de mult sunt de compătimit femeile! Cel puțin bărbații sunt liberi. Au libertate absolută în viața obișnuită – libertatea de a pleca și de a veni, de a ieși, de a lua masa la un cabaret sau acasă, de a merge în parc sau la o cafenea. A avea libertate înseamnă jumătate din bătălia în dezvoltarea talentului și reprezintă trei sferturi din fericirea obișnuită. Dar vei întreba: „Femeie superioară ce ești, de ce nu îți iei această libertate pentru tine?” Este imposibil, pentru că o tânără femeie drăguță care se emancipează astfel se pune pe lista neagră; ea devine singulară, discutată, criticată și cenzurată. Și, în consecință, este mai puțin liberă decât atunci când respectă acele obiceiuri idioate. Așa că nu e nimic de făcut decât să regret sexul meu și să mă întorc la visele mele din Italia și Spania: copaci gigantici, cer senin, ape curgătoare, oleandri, trandafiri, soare, umbră, pace, liniște, armonie, poezie, inspirație.
© CCC
Vointa este singura care poate coordona fortele statului in vederea realizarii scopului sau, care este binele comun.
Tinerețea e timpul de a învăța înțelepciunea, bătrânețea e timpul de a o aplica.
(Reveriile unui călător singuratic)
Suferintele noastre cele mai mari isi au izvorul in noi insine.
Nimeni nu poate fi cu totul liber atata vreme cat ceilalti nu sunt liberi; nimeni nu poate fi cu totul fericit atata vreme cat ceilalti nu sunt la fel.
Intr-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi nu în a fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei.
„Libertatea politică nu constă defel în a face ceea ce vrei. Intr-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi în a nu fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei.”
Charles L. de Montesquieu
In citatul complet, Montesquieu se referă in mod explicit la libertatea politică, dar aprecierile lui sunt valabile în cazul oricărei forme de libertate. Intotdeauna excesul de libertate distruge libertatea: “Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile; şi dacă un cetăţean ar putea să facă ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel .” Dacă legea limitează libertatea, ea este în acelaşi timp şi condiţia ei. In fond, libertatea este puterea de a se supune legii.
Legea care asigura libertatea individuala este cea care se conformează justiției și nu poate nici sa-i impiedice pe cetateni de la îndeplinirea indatoririlor lor, nici sa-i constranga să acționeze împotriva lor. Montesquieu dă o altă formulare acestui principiu: “Un lucru nu este drept pentru că este legiferat. Dar trebuie să fie legiferat pentru ca este drept.” (Cugetarile mele)
Romanii obișnuiau să spună: "Dura lex sed lex" (Legea e dura, dar e lege). Legea trebuie să se aplice, iar dacă pare prea dura (sau, mai general spus, inadecvata) trebuie să fie mai degrabă schimbata, decât eludată: "Uneori este necesar să se schimbe anumite legi, dar acest lucru se intampla rareori, iar atunci când se întâmplă, trebuie să fie modificate cu o mână tremurânda." (Montesquieu)
© CCC
Nu-i liber omul care nu-i stapan pe sine.
Pentru a fi ceva, pentru a fi tu insuti si intotdeauna acelasi, trebuie sa actionezi cum vorbesti: trebuie sa fii decis intotdeauna asupra caii de urmat si s-o urmezi deschis si neclintit.
…primul care, împrejmuindu-și un teren s-a gândit să spună: Acesta e al meu, şi a găsit oameni destul de simpli care să-l creadă, a fost adevăratul fondator al societăţii civile. De câte crime, războaie, omoruri, de câte mizerii şi orori nu ar fi fost cruţat genul uman dacă acela care smulgând ţăruşii sau acoperind şanţul cu pământ, ar fi strigat: “Feriți- vă de a da ascultare acestui impostor. Sunteţi pierduţi dacă uitaţi că roadele sunt ale tuturor şi pământul nu este al nimănui”.
(Discurs asupra inegalităţii dintre oameni)
Cine sa moara stie nu este ingenuncheat.
Compatimirea nu este altceva decat un sentiment care ne pune in locul celui care sufera.
Numai cand se ridica pana la starea civila, omul devine om cu adevarat, actionand potrivit legilor morale, ascultand de ratiune, iar nu de instinct: pana aici, este un animal stupid si marginit, robul poftelor sale.
Se simtea liber de orice apasare, asa cum te simti doar cand te afli printre straini, cand discuti cu persoane care iti sunt inferioare, nu spui nimic despre tine, vorbesti cu detasare despre problemele altora, cresti in ochii tai, dar ai libertatea sa si scazi in ochii tai.
Trebuie să fi învăţat deja multe lucruri pentru a şti să întrebi ceea ce nu ştii.
(Julie sau Noua Eloiză)
© CCC
Libertatea este dreptul de a face ceea ce permit legile. (Despre spiritul legilor)
Charles L. de Montesquieu
Dacă tuturor cetatenilor unui stat li s-ar permite să facă tot ce le place, ar aparea foarte repede conflictele. Cel mai puternic s-ar prevala de forta sa, iar cel mai slab ar deveni sclavul sau. Astfel, absența constrângerii nu ar conduce catre libertatea cetatenilor. Libertatea nu poate exista decat unde există legi ce confera tuturor atat drepturi, cat si obligații, condiții necesare pentru respectarea drepturilor fiecarui cetatean.
Femeile nu sunt facute pentru a fugi; cand fug inseamna ca vor sa fie ajunse.
Pe tron sau in lanturi, poti fi liber daca te ridici pana la gandire.
Orasele sunt abisul speciei umane.
Nu-ti depasi niciodata drepturile si ele vor deveni curand nelimitate.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.