Nu e necesar ca toate întrebările să aibă răspuns. Pentru cele mai importante, e deja foarte mult faptul că au fost puse.
(Aforisme și reflecții)
© CCC
În trecut, căutam întotdeauna răspunsuri. Astăzi, știu că există doar întrebări. Așa că doar trăiesc.
© CCC
Să întrebi ceea ce ştii,
Nu trebuie să-ţi pierzi timpul.
Și la întrebări fără răspuns,
Cine ţi-ar putea răspunde.
© CCC
Dacă cineva caută doar informații, ar trebui să-l întrebe pe omul care urăște, dar dacă dorește să știe ce este cu adevărat, mai bine îl întreabă pe cel care iubește.
© CCC
Trebuie să fi învăţat deja multe lucruri pentru a şti să întrebi ceea ce nu ştii.
(Julie sau Noua Eloiză)
© CCC
Învață din ziua de ieri, trăiește pentru ziua de azi, speră pentru ziua de mâine. Important este să nu te oprești din a-ți pune întrebări.
© CCC
E un profesionist. Va izbuti să pareze uşor diversele atacuri, când eludând cu graţie întrebarea, când promiţând să revină la ea mai târziu. De câteva ori, va reuşi chiar să sugereze că întrebarea putea să aibă sens în alte epoci din evoluţia informaticii, dar că acum e fără obiect.
(Extinderea domeniului luptei)
„De ce”-urile sunt simultan farmecul si poticneala mintii. Ele semnaleaza inocenta curiozitate a unei specii febrile, in perpetua expansiune intelectuala, dar si stupoarea paralizanta a interogatiei gratuite. „De ce” – intreaba si desteptii si prostii. „Prostii” produc ceea ce se numeste „de ce”-ul castrator, adica o intrebare careia nu i se poate raspunde si care blocheaza orice infaptuire eficienta: nu exista solutie, dar se suspenda si bruma de solutie anterioara intrebarii. E ca si cum ai spune: nu ma urc in lift pana nu inteleg cum functioneaza. S-ar putea sa urci toata viata pe scari.