Citate de Cesare Pavese

Vine o vreme cand ne dam seama ca tot ceea ce facem va deveni la timpul sau amintire. Este maturitatea. Pentru a ajunge la ea trebuie tocmai sa ai amintiri.

Soarta omeneasca: cel mai fericit este cel ce se teme cel mai putin de ea.

Există ființe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Într-o bună zi, se vor întâlni. (Doar Veneția, 2004)

Inimile de piatra se incalzesc, daca le loveste des, foarte des, ciocanul sortii.

Destinul este un etern si abstract tap ispasitor al slabiciunilor omenesti.

Au existat zboruri de pasari, curenti de aer si migrene care au decis soarta lumii. © CCC

Stii sa folosesti strategia amoroasa doar cand nu esti indragostit.

Nu scapi de un lucru, ocolindu-l, ci trecand prin el.

A fi indragostit e un fapt strict personal, care nu priveste obiectul iubit, nici chiar daca acesta raspunde si el cu dragoste.

Fiecare este făuritorul propriului destin. (Satire) © CCC

Intelepciunea destinului este de fapt propria noastra intelepciune. Pentru ca noi o intovarasim cu o neincetata constiinta de ceea ce in adancul sufletului nostru am consimtit sa facem. Orice tentatii ne-ar incerca, nu ne inselam niciodata. Actionam intotdeauna in sensul desti­nului. Cele doua lucruri sunt unul singur.

Cu cat ne dam seama mai repede ca destinul e in mainile noastre si nu in stele, cu atat mai bine.

In afacerile sale cu oamenii, destinul nu lichideaza niciodata conturile.

Soarta e o prapastie in care cadem numai daca privim prea mult in ea.

Nu ne amintim zile, ne amintim clipe.

Destinul nostru atarna de un gest, de un cuvant; la inceput cel mai mic efort este de ajuns sa il tina in loc, apoi trebuie sa pui in miscare un mecanism intreg.

Vom avea soarta pe care o vom merita. (Cum văd lumea, 1934)

In fond de ce dorim sa fim mari, sa fim genii creatoare? Pentru posteritate? Nu. Pentru a ne arata multimea cu degetul? Nu. Ci pentru a ne mentine truda zilnica in incredintarea ca ceea ce facem merita osteneala, ca este ceva unic. Pentru azi, nu pentru eternitate.

Zarurile au fost aruncate.

Alea iacta est.

Alea iacta est (Zarul a fost aruncat) este o expresie latină atribuită de Suetonius lui Iulius Cezar la 10 ianuarie 49 î.Hr., în timp ce își conducea armata peste Râul Rubicon din nordul Italiei. Traversând Rubiconul, Cezar a intrat în Italia în fruntea armatei sale, sfidând Senatul și a început lungul său război civil împotriva lui Pompei și a facțiunii aristocratice a Republicii Romane târzii, Optimates. Expresia este folosită pentru a indica faptul că evenimentele au trecut de un punct fără întoarcere, ireversibil.