Munca ii e prielnica omului. Il scoate din propria-i viata, ii intoarce privirile de la sine, il impiedica sa-l cerceteze pe acel altul care-i el si care-i face ingrozitoare singuratatea. E un leac al eticii si al esteticii. Munca mai are nepretuitul dar de a ne mangaia desertaciunea, de a amagi neputinta si de a ne insufla speranta intr-o intamplare fericita. Ne inchipuim ca prin ea ne inraurim soarta. Pentru ca nu pricepem legaturile firesti, care ne inlantuie propria sfortare de mecanica universala, ni se pare ca sfortarea aceasta e indreptata spre al nostru folos, impotriva restului. Munca ne da iluzia vointei, a fortei si a independentei. Ne indumnezeieste in ochii proprii. Face din noi, sub propria-ne privire, eroi, genii, demoni, demiurgi, zei, Dumnezeu.
O singura experienta capata tot mai multa valoare pentru mine; totul depinde de munca. Ei i se datoreaza tot, si ea este marele indrumator al vietii.
Faima rugineste daca nu o cureti prin munca in fiecare zi.
Cautam linistea luptand impotriva catorva obstacole, iar cand le-am invins, aceasta liniste devine insuportabila.
Mai bine sa te consumi decat sa ruginesti.
Sfanta munca e aceea
ce rasplata-n ea-si gaseste.
Pentru mine, viata fara munca nu-si are ratiunea…Multumirea mea cea mai mare, singura multumire, este lucrul.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.