Citate de John L. Avebury

Ma simt mai mandru de victoria obtinuta asupra-mi atunci cand am cedat ratiunii adevarului decat de victoria castigata asupra slabiciunii lui.

Pentru a ne sustrage de la relele imaginare, sau in tot cazul indoielnice, ne supunem adesea la suferinte reale.

Taria mintii ca si taria corpului stau inainte de toate in putinta de a suporta greutatile. Marele principiu si temelia tuturor virtutilor si a tuturor valorilor constau tocmai in capacitatea omului de a-si domina propriile lui dorinte si de a se opune propriilor lui porniri, pentru a urma numai ceea ce mintea ii spune ca este mai bun, chiar atunci cand dorintele sale l-ar indrepta pe alte cai.

Numai cine s-a invins pe sine isi poate invinge dusmanii.

Numai cine isi poate porunci siesi poate porunci si altora.

Este barbat cu adevarat acela care-si invinge nu numai dusmanii, dar si dorintele.

Suntem datori sa contribuim cat mai mult la fericirea semenilor nostri.

Nu este suveranitate mai mare decat aceea peste sine insusi si peste propriile pasiuni.

Nu intuneca cerul altora cu supararea ta.

Cei mai buni oameni sunt aceia care sunt cei mai severi fata de sine si care iarta altora chiar si ceea ce n-ar ierta niciodata lor insisi.

Sufletele patimase se tradeaza in mii de chipuri si sentimentele pe care izbutim sa ni le stapanim intruna nu pot fi foarte puternice.

Fii stapan pe tine mai intai, dupa aceasta vei fi si pe altii.

Important e sa te stapanesti neincetat, in toate imprejurarile, acelasi gand, in ciuda nestatorniciei lucrurilor si a oamenilor, sa ramai credincios legii tale launtrice.

Nu exista suflet oricat de slab care sa nu poata, daca este bine condus, sa dobandeasca o putere absoluta asupra pasiunilor sale.

Cum aș putea să-i stăpânesc pe alții, când nu știu să mă stăpânesc eu însumi? (Gargantua)

Nimeni nu poate sa fie liber, daca nu se stapaneste pe sine deplin.

Vreau să fiu stăpân pe mine în toate sensurile: înțelepciunea are și ea excesele ei și nu are mai puțină nevoie de moderație decât nebunia. (Eseuri)

Simtim intotdeauna ca am putea sa ne opunem anumitor forte si, daca n-am face-o, ar fi o umilire a mandriei, a demnitatii noastre si a ravnei noastre catre perfectiune.

Un spirit nobil trebuie sa stie sa-si stapaneasca simturile.

Ca o viata sa fie nobila sau dispretuita, aceasta nu depinde de cariera adoptata, ci de spiritul cu care aceasta cariera e condusa.